TEATRUL NAȚIONAL DIN TÂRGU-MUREȘ OFERĂ SURPRIZE TOT MAI PLĂCUTE! TAKE, IANKE ȘI CADÂR, O TRAGICOMEDIE DE MARE SUCCES!

Distribuie pe:

Recenta premieră a fost una la care s-a râs, spre deosebire de celălalt text românesc, deși e mai mult o tragicomedie, cum spune și regizorul Nicu Mihoc, debutant, cum s-ar zice, în această ipostază, cunoscut până acum în cea a actorului și de comedie, și de tragedie. Practic, nu știu cât a fost regie, cât interpretare, fiindcă cei trei actori s-au ținut foarte bine de text, nu au improvizat, Mihoc subliniind, într-un interviu televizat, faptul că este primordial cuvântul. Am văzut prea demult textul lui Victor Ion Popa, transpus pe scenă, dar aici mahalaua interbelică s-a păstrat, inclusiv accentul din zona Dunării, Brăila-Galați. Turcul, mai ales, a fost foarte convingător la dialectul zonei dinspre Orient și a avut mult umor în interpretarea lui Costin Gavază. Creștinul Ianke a fost cel mai sensibil interpretat de Liviu Pancu, lăcrimând în scena fugii copiilor de gura mahalalei. Scenograful Horațiu Mihaiu a făcut o scenografie din cuburi, răspunzându-mi că nu erau colete, ci cutii de carton, pentru diverse mărfuri. N-am vrut să fac tejghele cu săpunuri, pepeni, haine sau alte obiecte la vedere, așa cum se face de obicei la Take, Ianke....oricum, cei trei sunt comercianți, deci e clar că primesc marfa sau aruncă și ei cutiile goale, spune scenograful care e și regizor, uneori, și el, cum a fost la Actele lui Piet Mondrian, de la Cluj, unde a făcut o scenografie tot modernă, cu pătrate și dreptunghiuri colorate, din câte îmi amintesc, oricum o inovație în domeniu, care mi se părea că merge mult înspre geometrie. Juca Dorin Andone, între alții, pe care l-am văzut recent cu Teodora Mareș la TNB. Lucrurile se leagă foarte mult, fiindcă reîntoarcerea în teatru, pe care i-o datorez, dovedește că așa cum mi-a spus în privat, Teatrul Național din Târgu-Mureș este foarte bun ca trupă, indiferent cine îl conduce. De fiecare dată am vorbit cu ea, când i-am văzut spectacolele, chiar când era căsătorită cu Felix Totolici, acum în Anglia, unde făcea un rol foarte bun în Orfeu în infern. Trimiterea nu o fac întâmplător, fiindcă acesta e teatrul de calitate, cel de la TNB și de aici. Spectacolul “Dumnezeu se îmbracă de la second hand” e tot un text românesc foarte bun, acesta la fel, iar cele două teatre pun în valoare foarte bine dramaturgia națională. E foarte important să ne cunoaștem valorile specific românești. Și aceea era tot o tragicomedie cu happy-end. Aici vedetele sunt cei trei vânzători, oameni de afaceri, unul român, unul evreu, jucat de Dan Rădulescu, tot în aceeași cheie, ca Soț de vânzare și turcul care face publicul să râdă și prin accentul lui. Cristina Holtzli parodiază propriul personaj al babei bârfitoare, care obligă copiii românului și evreului să se căsătorească în secret, de teama gurii târgului și să se ascundă în casa lui Cadâr, trimițând vederi fictive din București, Galați și Brăila. Cel fără copii îi șantajează pe ceilalți, românul și evreul, spunându-le că de fapt el e autorul celor doi, fată și băiat, fără să știe niciunul de ce i-a spus celuilalt, cerându-le bani mulți în schimbul tainei. Îi ajută să prospere ca oameni de afaceri, ascunși în prăvălia lui. Tinerii jucați de Loredana Dascăl și Cristian Iorga joacă prima iubire care rămâne eternă, credibil, chiar și vârsta personajelor. Tații sunt cam tineri pentru ei, Liviu Pancu și Dan Rădulescu, dar asta e cea mai mică problemă a spectacolului foarte bun, per ansamblu. Ciugulitu Csaba în Itzik parodiază tot un evreu. Ambele personaje evreiești sunt parodiate. Și muzica de mahala e bine aleasă, actorii nu greșesc niciun cuvânt și e greu textul cu regionalisme. La sfârșit, turcul este cel care prosperă profesional și financiar, tocmai neavând familie și copii, putând să se dedice afacerii. La final, morala e că brunetul câștigă. Costin Gavază e cel care smulge cele mai multe zâmbete. Lumea crede că e cel mai chipeș actor al teatrului, că el e autorul celor doi copii. Evident, o glumă ca să îi poată ajuta să prospere. Un spectacol care e chiar mai bun decât cel văzut anterior. Să sperăm că așa vor continua și următoarele, și voi avea numai cuvinte de laudă, dacă merită cu adevărat! Merită să mergeți la spectacolul care a avut cea mai recentă premieră, veți râde cu poftă!

 

Lasă un comentariu