AMINTIRI DE NEUITAT

În vreme ce în anotimpul iernilor, cea dintâi dorință culinară ne-o satisfac gospodinele noastre neveste și fiice, cu ajutorul porcilor grași din sate și cătune, pentru ce-a de-a doua poftă de mâncare, apelam, cândva, la priceperea și pasiunea regretatului gospodar-gurean, Gheorghe Bârză. La bătrânețea lui, fiind moștenitorul singurei oloinițe transilvane, mai veche de 100 de ani. Cu precizarea că, ingenioasa sa presă de ulei, acționată prin forța apei râului de munte, din fundul grădini casei sale, fusese clandestin adusă cu vaporul până în portul Constanța, de un destoinic “român-american”, reîntors în satul lui natal. Însă, cu timpul, copiindu-i și îmbunătățindu-i tehnologia, ingenioșii țărani-fierarii și rotari ai satelor ardelene au multiplicat amintitul teasc, în zeci și zeci de exemplare, astfel încât, în anul 1935, numai în Mărginimea Sibiului funcționa o întreagă duzină de astfel de oloințe hidraulice sau electrice. Faptul că pe la acea vreme nu se știa de toxicul și poluantul ierbicid chimic, este și situația în care plugarii satelor mereu și-au mărit suprafețele cultivate cu floarea soarelui și cu cucuruze, în care, intercalat, după răsărirea porumbului, semănau boabele de fasole albă și tărcată, cățărătoare, precum și cele de cânepă groasă și de bostani-furajeri și de copt. Și cum uleiul de gătit se obținea nefiltrat, prin așa zisa presare la rece a semințelor, ingenios pârlite și decojite, ca să nu se râncezească, prin păstrare îndelungată, oloinițele mărginenilor erau pornite doar în preajma marilor posturi religioase ale Crăciunului, Paștilor și Sfintei Fecioare Maria. Curând, însă, pentru a satisface și numeroasele cereri venite din partea orășenilor, acele instalații vor fi puse la lucru în tot cursul anului. Ba mai mult, vor apărea și cele dintâi făbricuțe de uleuri rafinate la cald. Adică: prin prăjirea semințelor și sâmburilor. Astfel că se va împuțina din cămările și bucătăriile gospodinelor cele mai sănătoase și gustoase uleiuri de gătit. Mult mai valoroase decât cel din măslinele grecești, turcești, italiene, albaneze sau spaniole. Uleiuri destinate nu numai preparării mâncărurilor gătite, dar și a salatelor crude din legume și zarzavaturi! Numai baciu' Bârză, din Gura Râului, nu renunțase la vechea lui îndeletnicire, devenită, între timp, temă de studiu gastronomic, etnografic și muzeal. Majoritatea celor care îi aduceau materia primă însăcuită direct în șopronul gospodăriei sale, în schimbul uimului în natură sau în bani, erau bătrânii țărani din zonele transilvane premontane și colinare. Dar și cei din satele situate pe dealurile văilor Cibinului, Oltului, Hârtibaciului, Secașelor și Târnavelor. Numai că, din tot mai acuta lipsă a banilor, mulți dintre ei au fost nevoiți să rămână, până în zilele noastre, ceea ce se cheamă, mai pe domnește spus, “plugari-ecologiști”. Ca urmare, pe alocuri, încă se mai ară pământurile cu cormanul plugurilor trase de cai, iar țăranii le însămânțează cu brăzdarele vechilor semănători din lemn. În vreme ce “căpălitul” și răritul culturilor prășitoare îl fac manual, cu sapa. Iar ca îngrășământ natural-fertilizator folosesc resturile vegetale ale câmpurilor și grădinilor, precum și gunoiul și mustul de grajd. Inclusiv tradiționalul sistem pastoral al târlitului oilor și vitelor cornute, prin mutarea ocoalelor stânelor și saivanelor din loc în loc. La fireasca întrebare: unde găsim de gustat și târguit astfel de uleiuri naturale, deosebit de gustoase și de sănătoase, vă voi oferi singura adresă exactă: în fiecare dimineață de sâmbătă a săptămânilor din an, în “Piața Țărănească”, din vecinătatea Sălii Polivalente “Transilvania” din Sibiu. Ajunși acolo sau în comuna Păuca Secașelor, întrebați de gospodarul Dumitru Hususan. Sau dați-i un telefon la 0773 449.092.

 

Lasă un comentariu