AMINTIRILE DE NEUITAT: GENERALUL ALEXANDRU HANZU

Distribuie pe:

Sunt și cele privitoare la activitatea prodigioasă și viața zbuciumată a celui care a fost obligat de vremi și vremuri să activeze ca ofițer superior, iar apoi ca general, într-o armată străină lui și opusă țării și neamului său cel românesc. Precum și tragicul erou, locotenentul Apostol Bologa (în realitate, Emil Rebreanu, din romanul “Pădurea spânzuraților”, al fratelui său, Liviu). De data aceasta, acel OM va purta un al nume de renume, pe nedrept dat uitării noastre. Nu, însă, și a memoriei rudelor sale apropiate. Cum este și cazul inginerului sibian Ilie Hanzu, devenit biograful oficial al valorosului său străbunic. Neuitat și mereu stimat fiind și de actualii săi consăteni. Adică: de vrednicii țărani-oieri și pomicultori din Fântânele-Cacova, sat așezat în inima Mărginimii Sibiului. Este generalul Alexandru Hanzu, născut la data de 4 noiembrie 1871. Mama acestuia, Maria, trăgându-se din familia toplițeanului-harghitean Elie Miron Cristea (1868-1939), viitorul prim-patriarh ortodox și regent-monah al României Mari. Amintitul general mărginean fiind singurul cu studii liceale din cei șase frați și surori ale sale, studii încheiate la Sibiu, după care autoritățile imperiale austro-ungare ale Marelui Principat al Transilvaniei îl trimit, rând pe rând, să se instruiască la academiile militare din Viena, Berlin și Paris. Ca urmare a priceperii sale strategice deosebite, în timpul Primului Război Mondial va comanda diferite armate și divizii pe fronturile din Galiția, Italia, Albania, Belgia și Ungaria. Însă, când mai erau de parcurs doar două săptămâni până la desfășurarea istoricelor evenimente de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, generalul Alexandru Hanzu cere să fie primit în rândul cadrelor active ale armatei regale române, de sub comanda mare șalului Constantin Prezan (1861-1943). Curând, după acea, va fi înaintat la gradul de general de armată, fiind numit comandantul vânătorilor de munte pe întreaga țară, iar apoi, comandant al Armatei a VI-a de la Cluj. Între anii 1938-1942 va îndeplini înalta funcție de rezident regal și de guvernator al Transilvaniei, după care este trecut în rezervă, la limită de vârstă. Se va stinge din viață șapte ani mai târziu, fiind înmormântat, cu înalte onoruri militare și în prezența unui numeros grup de consăteni, în Cimitirul Central din Cluj. Pe atunci avea vârsta de 78 de ani.

Lasă un comentariu