ARTIȘTI ROMÂNI ÎN MUZEE ȘI....CĂTRE CARTEA RECORDURILOR!

Distribuie pe:

“Despre mine,/ Despre aproape Noi,/ Despre idealuri,/ Despre prezent,/ Despre nostalgii,/ Despre monștri”... Nu am citat un poem, ci osatura superbului volum de versuri al lui Tiberiu Ovidiu Stan, intitulat “Într-un salon mizer din Occident”, incredibil contrapunctat - nu doar ilustrat - de artista Dora Groza, cu creații mai vechi sau mai noi, majoritatea tablouri în ulei, reverberații calde, încercând parcă să domolească strigătul poetului și să-i ordoneze nostalgia în ramele unui univers cromatic ondulat. Am avut bucuria de a-i prezenta, cu ani în urmă, public, în Cetatea medievală a Târgu-Mureșului, dar și în Casa de cultură “Pompeiu Hărășteanu” din Ludușul originar al plasticienilor, în ambianța splendidei expoziții de bijuterii realizate de artista Dora Groza, stabilită în Germania.

“Într-un salon mizer din Occident/ Îmi macin viața…. Mă am la îndemână “ - declara, din start, sculptorul ludușean Ovidiu Stan, stabilit în Spania. “Într-un salon apatic, congruent,/ Cu starea mea și-a lumii în schimbare,/ Mă contrazic pe mine vehement,/ M-adun și mă împart din răzbunare.”…

Cu conturul României rotunde, scrijelit în inima topită de dorul-dor, mărturisea, în finalul emblematicei poezii “Dorul de casă”:

“Mă-ndoiesc de mine, șevaletu'-i rupt,/ Și pictez cu capul într-o lume seacă,/ Într-un dans haotic și neîntrerupt/ … Dorul de acasă, așteptând să treacă!”

Desigur, dorul de acasă nu trece niciodată, mai ales atunci când “casa” sau “acasa” nu este un acoperământ oarecare, dictonul “Ibi bene ibi Patria” confirmându-se doar parțial, ci fiind “Grădina Maicii Domnului”, care își păstrează nealterate valorile fundamentale în cazul acestor doi “zburători” - artiștii Dora Groza și Ovidiu Stan - cu șira spinării dreaptă și cu rădăcinile adânc înfipte în Țărâna primordială, dar și în Cerul devenirii lor cosmice.

Aveam de-a face cu un fericit tandem, cele două temperamente artistice, extrem de diferite, reușind să se acordeze perfect, să-și contrapuncteze trăirile într-o țesătură emoțională puternică, dar fără asperități și, ca atare, durabilă.

...”Trecut-au clipe, ceasuri, și anii chiar s-au scurs/ Între străini sunt singur, mă năpădește dorul/ Se-aude-n zarea albastră doar tristul meu discurs/ Și vreau din nou, odată, să-mi pregătesc iar zborul...”

Și... și-a luat zborul, pentru că... sâmbătă , 4 mai 2019, la Villarubia, în Spania, regiunea Castilla la Mancha, publicul spaniol, și nu doar el, a avut, conform scriitoarei Veronica Balaj, “mari emoții artistice, determinate de o nouă secvență dintr-o posibilă carte a interculturalității (dacă ar fi să se scrie așa ceva), în care este prezent și un artist român, stabilit în Spania, Tiberiu Ovidiu Stan. Acesta a prezentat lucrarea sa, sculptată în lemn de tei canadian, cu titlul «Bătălia de la Anghiari» ..., în organizarea Primăriei Villarubia (localitate nu departe de Madrid, descrisă de Cervantes, ca parte din călătoria lui Don Quijote, însoțit de scutierul său fidel, Sancho). Dintre organizatori au mai fost Grupul Apotheca, Muzeul de Etnografie din localitate, Uniunea «Lucian Blaga» a Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania și Compania «Teosfrit».

Sculptura expusă, are o valoare specială și din punct de vedere artistic și prin dimensiunile sale: 3,20/ 2,40 metri.

Ca model, în principal, pentru artistul român, a fost tabloul lui Rubens, care, la rândul său, s-a lăsat inspirat de fresca lui Leonardo da Vinci, pictată acum 500 de ani, în sala Cinquecento de la Plazzo, Vecchio din Florența, și care trebuia să redea Bătălia de la Anghiari, așa cum îi solicitase Signioria din Florenza la acea vreme.”

Încă de la lansarea volumului de versuri din Cetatea târgumureșeană, lucrarea în lemn, aflându-se pe atunci în lucru, artista Dora Groza “deconspirase” una dintre ambițiile sculptorului: “Abia când se va apropia în proporție de 90% de final, vor putea cei de la Guiness Book să o evalueze, așa că, momentan, nu știm dacă va intra în Cartea Recordurilor, dar Ovidiu spune că, până acum, speranța că va intra este de 85%.” Așa să fie! Doamne-ajută!

Lasă un comentariu