LA BRAȚ CU O PERSOANĂ NEVĂZĂTOARE

Distribuie pe:

Conform Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități, în România, în 2019, sunt 2.719 copii cu deficiențe de vedere și 92.295 de adulți. E firesc să ne întrebăm de ce există o atât de mare diferență între numărul copiilor și cel al adulților cu deficiențe de vedere. Iar răspunsul este că sunt anumite deficiențe de vedere care par minore la debutul lor, dar care se agravează odată cu înaintarea în vârstă. Acestora li se adaugă pierderea vederii din cauza diverselor accidente de la locul de muncă sau a celor rutiere. În multe situații, ochelarii de vedere compensează diverse deficiențe vizuale, dar sunt și destule situații în care recuperarea vederii nu mai este posibilă. De aceea, pentru a avea o viață cât mai independentă, cei care văd foarte slab sau sunt nevăzători total se folosesc de un baston alb când merg în spațiul public.

În mai 1931, Radio BBC a derulat o campanie de promovare a bastonului alb ca simbol al vieții independente a nevăzătorilor, simbol ce marchează atât realizările, cât și dificultățile cu care se confruntă ei în spațiul public. Din 1964, Congresul Statelor Unite a proclamat 15 octombrie ca “Ziua Bastonului Alb”, zi adoptată ulterior și la nivel mondial.

Nevăzătorii își compensează lipsa vederii prin alte simțuri, în mod special prin cel tactil și auditiv, prin dezvoltarea imaginației, a intuiției și prin folosirea tehnologiei inteligente. De exemplu, folosesc și ei calculatorul și telefoanele inteligente datorită unei voci care citește ecranul; pe telefoanele cu Android acest cititor de ecran se numește “TalkBack” și pe telefoanele cu IOS se numește “VoiceOver”, funcții care pot fi activate din meniul “Accesibilitate”. Datorită dezvoltării tehnologiei inteligente, pe lângă masaj, ei pot lucra în diverse domenii precum programare, cercetare, traduceri autorizate, jurnalism, drept etc. Chiar dacă aceste domenii le sunt accesibile, din păcate, numărul nevăzătorilor angajați este sub 15%. De asemenea, nevăzătorii se autogospodăresc, dar sunt situații în care au nevoie de ajutorul celor din jur, mai ales în spațiul public.

Iată câteva sugestii despre cum puteți să-i ajutați cu naturalețe pe nevăzători:

Dacă vreți să-i vorbiți unei persoane nevăzătoare care se află într-un grup de oameni, atingeți-o ușor pe braț și vorbiți-i pe un ton normal, fără să strigați, căci ea are probleme de vedere, nu de auz.

Dacă este însoțită și vreți să aflați ceva despre ea, întrebați-o pe ea direct, nu pe însoțitor, căci ea își cunoaște cel mai bine situația.

Când o întâlniți în stația de autobuz și vreți să o ajutați, întrebați-o ce număr așteaptă. Când autobuzul așteptat vine-n stație, conduceți-o până la ușa deschisă. Este suficient să-i puneți mâna pe bara ușii, astfel va ști unde și cum să urce. Când este un loc liber în autobuz, conduceți-o acolo, puneți-i mâna pe spătarul scaunului liber, astfel va ști unde să se așeze și va evita situațiile neplăcute.

La urcarea într-un autoturism, (taxi) puneți-i mâna pe partea de sus a ușii deschise, iar astfel nu se va lovi sau nu se va împiedica de scaun.

Dacă conduceți un nevăzător pe stradă, permiteți-i să vă ia de braț; așa se va simți în siguranță. Prin mișcările dvs. va înțelege când ocoliți persoane sau obstacole. Avertizați-l când urcați sau coborâți scări.

Când mergeți prin spații înguste, permiteți-i să vă pună mâna pe umăr sau puneți-vă mâna la spate, în dreptul coloanei, astfel persoana care nu vede va merge exact în urma dvs.

La trecerile de pietoni semaforizate, spuneți-i când se face verde. Dacă trecerile de pietoni nu sunt bine marcate sau sunt porțiuni de stradă în reparații, permiteți-i să vă ia de braț până ajungeți pe celălalt trotuar sau până treceți de zona de risc.

Când îi oferiți un obiect - un produs cumpărat, restul sau o rețetă - puneți-i-l în mână, nu pe masă.

E firesc să nu știm întotdeauna care este modul potrivit de a ajuta pe cineva, dar dacă vrem într-adevăr să ajutăm, pur și simplu întrebăm: “cum te pot ajuta?”.

Lasă un comentariu