BOALA HEMOROIDALĂ (II)

Evoluție și complicații. În cazul evoluției hemoroizilor, indiferent de formă și grad de dezvoltare, pot surveni complicații care, pe de o parte, modifică tabloul clinic, iar pe de altă parte, agravează leziunea existentă. Astfel, hemoragiile rectale, prin abundența și mai ales prin repetarea lor, provoacă o stare de anemie gravă, care amenință viața bolnavului și necesită o terapeutică adecvată, prin transfuzii de sânge, hemostatice, eventual prin hemostază chirurgicală. Alte complicații izolate și oarecum neglijate direct de boala primară, dar care, în mod cert, terenul hemoroidal constituie substratul indezirabil - fisura anală și pruritul, două complicații din această grupă, se individualizează ca entități aparte atât prin frecvența lor, cât și prin problemele terapeutice particulare pe care le pun. Tromboza hemoroidală și neoformațiile polipoase inflamatorii legate de evoluția hemoroizilor justifică prezența lor în cadrul complicațiilor directe.

Tromboza și tromboflebita hemoroidală. Procesul de tromboză a venelor hemoroidale reprezintă o complicație uneori cu caracter major, care se localizează în plexul rectal extern, fie în cel intern, permițând individualizarea a două varietăți. Tromboza hemoroidală externă, de regulă, debutează brusc, după un efort de defecație, după un episod diareic sau o repriză de tuse, cu o senzație de tensiune particulară în zona anală, care se transformă repede în durere acută. Bolnavul sesizează prezența uneia sau mai multor tumorete foarte dureroase, care nu se reduc în lumenul canalului anal. În mod obișnuit, tromboza hemoroidală externă evoluează spre transformare fibroasă. Edemul cedează progresiv și, astfel, tumoreta se sclerozează. Tromboza hemoroidală internă trebuie considerată mai curând un proces de tromboflebită.

Diagnostic pozitiv. Diagnostic diferențial. Important este un fapt major, și anume: medicul trebuie să evite acceptarea diagnosticului ca atare și să supună bolnavul unui examen complet, minuțios și competent: confuzia între cancer și hemoroizi în ambele sensuri este explicabilă deoarece, uneori, unele manifestări clinice “sunt asemănătoare” în ambele afecțiuni: astfel, hemoragiile repetate din cursul evoluției hemoroizilor pot determina o anemie severă cu cașexie posibilă (scădere marcată în greutate) care pare să impună diagnosticul de cancer rectal. Pe de altă parte, în ceea ce privește cancerul rectal, trebuie să nu uităm că hemoroizii pot fi “secundar” acestuia, cele două afecțiuni pot coexista.

De asemenea, se pune problema diagnosticului diferențial, “rectocolitele”, care se pot confunda cu hemoroizii, deoarece hemoragiile anale, pierderile seroase sau muco-purulente, ca și durerile recto-anale se pot cu ușurință confunda cu hemoroizii. În realitate, se pot confunda cu ușurință, cu aspect de vegetații polipoidale, de consistență moale. O altă afecțiune pentru diagnosticul diferențial este prolapsul rectal adevărat, care se aseamănă cu prolapsul hemoroidal. Mai amintim “adenoamele solitare rectale” și “angioamele rectale”, acestea fiind niște formațiuni tumorale benigne, întâlnite mai des la tineri, iar prezența lor nu trebuie confundată cu hemoroizii. Apoi vegetațiile perianale pot fi etichetate drept hemoroizi. De asemenea, adenopatia inghinală (mărirea ganglionilor), apoi unele afecțiuni venerice de tipul “șancrului” și sifilisurile secundare (se face reacția Bordet-Wasserman).

Tratament. Trebuie bine nuanțat, în funcție de forma etiologică. Astfel, în hemoroizii simptomatici necomplicați, tratamentul prin excelență este conservator și trebuie să vizeze, în primul rând, boala primară care a generat apariția lor. În cazul în care survin hemoragii mari, abundente și repetate, cu anemie severă, se impune hemostaza (oprirea sângerării) chirurgicală directă, prin ligatură sau coagulare. De asemenea, hemoroizii simptomatici se pot complica cu: tromboze, tromboflebite sau procesele supurative, care uneori impun rezolvarea chirurgicală. Hemoroizii așa-ziși “primari”, cu rare crize hemoroidale, vor fi tratați, prin excelență, conservator. În a doua grupă se încadrează hemoroizii voluminoși proccidenți, permanenți sau complicați, cu sângerări repetate sau tromboflebite, la care tratamentul curativ se impune. Uneori, chirurgii se grăbesc să trateze chirurgical formele simple, necomplicate de hemoroizi, de îndată ce au fost diagnosticați. Ba, mai mult, se execută intervenția chirurgicală, neindicată. Tratamentul corect al hemoroizilor necesită mult discernământ și cunoașterea în egală măsură atât a mijloacelor conservatoare, cât și a celor curative.

Eu am absolvit Facultatea de Medicină la Cluj-Napoca, la Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”, în urmă cu o jumătate de secol, și primul cuvânt când ni s-a predat boala hemoroidală de către prof. univ. dr. Aurel Nana, foarte bine pregătit profesional și practician deosebit, a fost: “Stimați colegi (noi, studenți amărâți în anul IV de Medicină, ce să vezi, câtă onoare!), orice sângerare pe cale anală trebuie explorată cu mare seriozitate”. Pe atunci, mijloacele de investigare colorectală erau limitate și altfel erai în posesia unui diagnostic cert și indubitabil. Regretabil este faptul că și la ora actuală, când există mijloace ample de investigare, chiar unii medici specialiști (chirurgi) nu o fac și tratează hemoroizii cu tot felul de antiinflamatoare nesteroide sub formă de supozitoare, recomandând băi de șezut, dietă bogată în celulozice, evitarea constipației etc., și se trezește bolnavul, urgent, pe masa de operație, de regulă pentru un cancer avansat, cu multiple metastaze, cele mai grave forme fiind cele hepatice.

Stimați pacienți, pentru elucidarea unui diagnostic cert și indubitabil, vă rog să consultați cel puțin trei medici, al căror diagnostic trebuie să fie la numitor comun, să conveargă.

Lasă un comentariu