* “Era odată în ținutul Uz un om pe care îl chema IOV și acest om era fără prihană și drept; se temea de Dumnezeu și se ferea de ce este rău. Și i s-au născut șapte feciori și trei fete. După ce feciorii făceau ospețe, Iov se scula dis-de-dimineață, chema pe feciorii săi și le făcea arderi de tot (rugăciuni), după numărul lor al tuturor, căci Iov zicea: “Se poate ca feciorii mei să fi păcătuit și să fi cugetat cu păcat împotriva lui Dumnezeu”. Și iată un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu și a izbit în cele patru colțuri ale casei și casa s-a prăbușit peste tineri și ei au murit. Atunci Iov s-a sculat, și-a sfâșiat veșmântul, s-a ras pe cap și, căzând la pământ, s-a închinat, și a rostit: “Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat” (Iov, cap. I).
***
* “Mânia ucide pe cel fără de minte, iar aprinderea omoară pe cel rătăcit. Nelegiuirea nu iese din pământ și necazul nu răsare din pulbere, ci omul își naște singur suferința, precum vulturul se ridică în aer, prin puterile lui; Dar eu alerg la Dumnezeu și Lui Îi arăt necazul meu. El face lucruri mari și nepătrunse, lucruri minunate și fără număr. El dă ploaie pe pământ și trimite apă pe câmpii. El înalță pe cei smeriți și izbăvește pe cei necăjiți. El destramă planurile celor vicleni și cu mâinile lor nu pot să izbândească. El prinde pe înțelepți în istețimea lor și sfatul celor înșelători iese prost. Fericit omul pe care Dumnezeu îl mustră! Și să nu disprețuiești certarea Domnului. Căci El rănește și leagă rana, El lovește și mâinile Lui tămăduiesc” (Iov, cap V).
***
* “Omul născut din femeie are puține zile de trăit, dar se satură de necazuri. Ca și floarea, el crește și se veștejește și ca umbra el fuge și e fără durată. La fel și omul se culcă și nu se mai scoală. Dar, frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii, iar îndepărtarea de cel rău stă priceperea. (Iov, cap 14 și 28).
Sfântul și dreptul Iov este personajul central din Cartea Iov din Biblia ebraică și un profet al lui Dumnezeu (Allah) în Coran. Pe lângă cartea Iov, Iov apare și în alte cărți: Iezechil cap. 14, vers. 14-18, Epistola lui Iacoc cap. 5, vers. 11, este protagonistul unei cărți pseudoepigrafice numită Testamentul lui Iov. Mai este numit și îndelung-răbdătorul și a fost unul dintre drepții Vechiului Testament. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe 6 mai. Iov a trăit în Arabia aproape 2.000 de ani înainte de Hristos; Numele tatălui său era Zareth și numele mamei lui era Bosora. A fost un om extrem de bogat pentru timpul său și a fost declarat a fi cel mai mare om printre oamenii din Orient. De asemenea, el a fost neprihănit, prosper, și a avut o familie mare. Iov, la un moment dat și-a pierdut familia și bogăția, însă și-a păstrat integritatea lui și credința în Dumnezeu, fapt pentru care Dumnezeu până la sfârșit l-a răsplătit cu prosperitate, chiar mai mare decât înainte. A trăit 248 de ani, suficient de mult pentru a-și vedea strănepoții. Din toată viața sa, 140 de ani i-a trăit după încercările la care l-a supus Dumnezeu, care au început atunci când avea 79 de ani. În Prologul de la Ohrida, Iov este considerat un model de răbdare de fiecare suferință pe care Dumnezeu o îngăduie peste noi, și o imagine profetică a suferinței a Domnului Iisus Hristos. Cartea lui Iov vorbește despre o temă dificilă: “Suferința dreptului”. În iconografie, Dionisie de Fuma arată că Sfântul Iov se zugrăvește în chipul unui bătrân, cu barba rotundă, purtând pe cap o coroană și în mâini având un înscris pe care zice: “Fie numele Domnului binecuvântat”. Iar când se zugrăvește suferința lui Iov, Dionisie arată că acesta este înfățișat plin de răni, zăcând pe un mormânt de gunoi, în afara unei cetăți, iar în jurul lui, soția sa și cei trei prieteni ai lui vorbind cu el. Iar soția îi spune: “Bleasteamă-L pe Dumnezeu și mori”. Iar Iov, privind spre ea mânios, zice: “Vorbești cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare și pe cele rele...? Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat”.
