În legătură cu contribuțiile aduse de Nicolae Iorga la studiul istoriei Bisericii Ortodoxe Române, trebuie amintit faptul că scrisul său, înfățișând material din acest domeniu, a fost prezent și în paginile revistei “Biserica Ortodoxă Română”. Colaborarea lui Nicolae Iorga la revista “Biserica Ortodoxă Română” a început în anul 1902, cu publicarea articolului Manuscriptele mânăstirii Cernica. Întreruptă timp destul de îndelungat, ea a fost reluată în anul 1934, când el a publicat studiul: Mitropolitul Antim Ivireanul în luptă cu Ierusalimul pentru drepturile Bisericii sale, în care, pe temeiul unei scrisori din 26 decembrie 1710 a lui Antim către patriarhul ecumenic Atanasie, arată protestul acestuia împotriva amestecului patriarhului ierusalimitean Hrisant în treburile interne ale Bisericii Țării Românești, unde ceruse ca în mănăstirile închinate Sfântului Mormânt să nu se mai pomenească numele ierarhului local, lucru pe care canoanele nu-l îngăduie. Tot în același an, publica Câteva acte privitoare la Biserica Bucovinei și Moldovei, unde se amintea o seamă de fapte petrecute la finele secolului al XVIII-lea și începutul celui următor, în aceste biserici, pe când păstoreau Veniamin Costachi în Moldova, Daniil Vlahovici în Bucovina și Meletie la Huși.
Din anul 1934 și până în preajma tragicului său sfârșit, colaborarea lui Nicolae Iorga la revista “Biserica Ortodoxă Română” a fost aproape neîntreruptă. În anul 1935 publică următoarele studii: Între Antim și Mitrofan, mitropoliții Țării Românești, în care se cuprind date privind viața și activitatea lui Mitrofan la noi și, în mod sumar, se expun legăturile dintre acești doi ierarhi; Despre uciderea mitropolitului Antim, în care, sprijinit pe cele ce se spun în Cronica lui Mitrofan Gregoras, înfățișează raporturile lui Antim din ultimele sale zile cu voievodul Nicolae Mavrocordat, suferințele îndurate de Antim la Curte, exilul său în Turcia și aruncarea în mare, la Enos, și Un antimis al mitropolitului Luca, unde se descrie cel mai vechi antimis de la noi, cunoscut până la acea dată. El este de la mitropolitul Luca al Ungrovlahiei și a fost găsit la străvechiul schit Brădet din Argeș.
În anul 1936 a publicat articolul: Mișcarea națională munteană contra mitropolitului grec Ignatie - Un capitol din luptele noastre naționale, în care înfățișează și comentează un manifest din 20 februarie 1811 al fruntașilor tinerimii din Țara Românească, către Sinodul Biserici Ruse, prin care aceștia dezvăluiau purtările nedemne ale mitropolitului Ignatie, ajuns, pe căi necanonice, în fruntea Bisericii muntene.
În anul 1937, Nicolae Iorga a dat la iveală în revista noastră alte două articole: Un conflict al Bisericii cu Statul în anul 1757, în care se arată protestele și intervențiile făcute la pașa Ali Hechimoglu și la patriarhul Matei al Alexandriei de episcopul Antim de la Buzău împotriva voievodului Constantin Mavrocordat al Țării Românești, care-l scosese din scaun, și Despre Antim Ivireanul, textul unei înflăcărate cuvântări în care a înfățișat activitatea și rostul acestui talentat ierarh în vechea noastră cultură.
În cursul anului 1938, scrisul lui Nicolae Iorga a fost prezent în paginile acestei reviste prin articolele: Oblăduirea la Dunăre... a episcopului de Proilav în veacul al XVII-lea după un nou document, unde se dau câteva fragmente dintr-o pastorală a unui delegat al mitropolitului de Proilav de pe la 1670-1690, eparhie aflată sub stăpânire turcească, și Un mitropolit în fața unui cronicar - Mitropolitul Sava și Ion Neculce, unde se comentează un act din 22 iulie 1722, prin care fostul mitropolit al Moldovei, Sava (1687-1701), face mustrări cronicarului Ion Neculce, fost hatman, pentru o călcare de hotar la moșia Ostriții a mănăstirii Putna.
În sfârșit, ultimele trei studii ale lui Nicolae Iorga publicate în revista de față datează din anul 1939. În primul, intitulat O tipăritură necunoscută a mitropolitului muntean Mitrofan, înfățișează, sumar, Liturghierul grecesc tipărit la Veneția în anul 1714 “prin îngrijirea și cheltuiala Preasfințitului mitropolit al Nissei, domnul Mitrofan”; în al doilea, purtând titlul: Cum se făcea o catapetească și o zugrăveală de biserică, comentează actele de angajare a facerii tâmplei și zugrăvelii bisericii Domnița Bălașa din București din anii 1750-1751 și se dau și alte știri privitoare la acest sfânt locaș; iar în al treilea studiu, Despre mitropolia raialei turcești, se prezintă date din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, referitoare la mitropolia Proilaviei.
