* “Cine îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu, acela trebuie să-l aștepte pe Dumnezeu, acela nu trebuie să aștepte ca Dumnezeu să-l iubească la rândul său”.
***
* “Dumnezeu există în mod necesar. Negând această frază, negăm existența lui Dumnezeu, deoarece natura substanței nu poate fi gândită fără ca ea să existe, întrucât substanța este cauza ei însăși”.
***
* “Sufletul omenesc este o parte din intelectul divin, deci, când spunem că sufletul omenesc percepe una sau alta, nu spunem decât că Dumnezeu, întrucât se manifestă prin natura sufletului omenesc sau întrucât constituie esența sufletului omenesc, are cutare sau cutare idee”.
Baruch Spinoza (1632-1677), renumit filosof evreu olandez, de origine sefardă, cu strămoși de proveniență portugheză. A fost un raționalist și unul din reprezentanții panteismului în timpurile moderne. Gândirea lui a fost influențată de scrierile lui Rene Descartes; a avut o reprezentare monistă a lumii, întreaga existență reducându-se la ceea ce a numit el “substanță”. Etica lui Spinoza cuprinde cărți consacrate: lui Dumnezeu, naturii și originii sufletului, naturii și originii pasiunilor, sclaviei umane și libertății sufletului. El considera că universul este identic cu Dumnezeu. Substanța rezultă din sine și prin sine.
Autor de citate:
“Iisus este dragostea izbăvitoare a lui Dumnezeu”.
“Tot ce există se află în Dumnezeu și nimic nu poate nici să existe, nici să fie conceput fără Dumnezeu”.
“Pacea nu este absența războiului. Este o virtute, o dispoziție spre bunăvoință, încredere, dreptate”.
