ALUNGĂ-MI TOAMNA INIMII!

Distribuie pe:

Alungă-mi toamna inimii, femeie,

Sufletul meu e ca argintul viu,

Ți-e patos, alinare, mângâiere,

Pășește-n el cât nu e prea târziu.

 

În dimineți cu arămii covoare,

Cu dor de verde-n reavăn așternut,

Buze de fragă, tandre, cu savoare,

Pecetluiască-mi gura cu-n sărut.

 

Nu aștepta a norilor reci lacrimi,

Nu aștepta gri brume pe alei,

Trup nud să îmi aline grele patimi,

Cu must în sâni, la pântec flori de tei.

 

Te-am îmbrăcat în vers, iubită doamnă,

Din luna lui Florar spre vremi de nea,

Ți-am pus pe creștet diademe-n toamnă,

Podoabe de cuvânt din rima mea.

 

Nu-ntârzia prea mult, cad frunze-n salbe,

Greierii tac sub burnițe sau ploi,

Clepsidra curge fad spre timpuri albe,

Stropii la streșini deveni-vor sloi.

 

Alungă-mi toamna inimii, femeie,

Să fim ca două veri în trup și-n gând,

Iubirea noastră, caldă melopee,

Flacără vie-n felinar arzând.

(Din viitorul volum, “Lutul de aur”)

Lasă un comentariu