Cărturarul Vasile Netea include în paginile sale numeroase elogii aduse personalităților importante ale culturii și ale istoriei poporului român. Evocă activitatea unor personalități care și-au adus o contribuție importantă la realizarea marilor momente fericite ale istoriei. De asemenea, vorbește în cuvinte elogioase și despre unele personalități pe care le-a cunoscut și cu care a avut relații de prietenie. Panoplia de mari personalități ale vieții culturale, istorice și sociale pe care Vasile Netea le elogiază în mod deosebit este foarte vastă. Netea surprinde rolul important pe care aceste personalități
l-au jucat în angrenajul vieții românești pe toate planurile și observăm că aceste persoane sunt de primă mărime care au avut un rol hotărâtor la scrierea istoriei noastre, Vasile Netea acordând fiecăruia meritul
care i se cuvine, scriind cuvinte extrem de frumoase la adresa tuturora, pe unii chiar cunoscându-i, fiind contemporani.
Iată ce scria la un moment dat Vasile Netea despre marele cărturar Ioan Lupaș: “o bună parte din activitatea sa culturală destinată luminării țărănimii s-a desfășurat în cadrele «Asociațiunii pentru literatura și cultura poporului român», în colecția căreia a publicat însemnate scrieri alcătuite într-un neaoș grai popular. Prin patriotismul său neșovăitor, prin largile sale vederi sociale, prin exemplara sa putere de muncă și prin contribuția adusă la dezvoltarea științei istoriei și culturii poporului român, Ioan Lupaș a înscris în istoriografia română o pagină de netăgăduită importanță” (Vasile Netea, Ioan Lupaș, publicat în Studii, Revistă de istorie, tomul 20, 1967, nr. 5, p. 1067-1069).
Trebuie să ne referim și la modul în care personalitatea lui Ioan Lupaș este reflectată în “Memoriile” lui Vasile Netea. Putem afirma astfel că Netea l-a respectat enorm și l-a apreciat în mod deosebit pe cel care a fost dascălul său, profesorul Ioan Lupaș, drept dovadă fiind faptul că Netea îl evocă de-a dreptul pe ilustrul său dascăl în “Memoriile” sale. Netea îl amintește pe Lupaș în “Memorii” de peste 50 de ori, îi acordă spații importante, pagini întregi, în care evocă pe larg personalitatea ilustrului său dascăl, Ioan Lupaș. Menționăm de asemenea faptul că la Cluj, Netea l-a avut ca profesor pe Ioan Lupaș, cărturarul mureșean bucurându-se enorm să audieze cursurile acestui mare dascăl.
Tot din “Memoriile” lui Netea aflăm că: “în primăvara anului 1940, când se împlineau doi ani de la moartea lui Octavian Goga, Lupaș fiind unul din cei mai apropiați prieteni ai săi, l-am însoțit până la Ciucea, pe Valea Crișului «iute», unde se afla mormântul poetului. Atunci am văzut pentru întâia oară un cadavru îmbălsămat, Goga păstrându-și neatinse toate trăsăturile feții și chiar culoarea obrajilor”.
De asemenea, menționăm faptul că, în 1945, Lupaș avea să fie raportorul cărții lui Netea intitulată: De la Petru Maior la O. Goga - studii și evocări istorice - prezentată la unul din premiile Academiei Române, în urma raportului său s-a acordat lui Netea premiul statului, “Gheorghe Asachi”.
Se cuvine să amintim câteva lucruri despre studiul lui Vasile Netea intitulat: Este istoria Transilvaniei un studiu inutil? Iată ce spune Netea referitor la acesta: “Studiul menționat era continuarea unei conferințe rostite la Cluj de către istoricul Ioan Lupaș, prin care acesta arătase lipsa de atenție a unor manuale liceale față de istoria Transilvaniei. Continuând firul gândirii și al cercetărilor lui Lupaș, eu am întreprins o investigație asupra manualelor de curs primar, demonstrând lacunele descoperite în acestea și dând totodată un proiect pentru o nouă programă analitică. La îndemnul lui Ioan Lupaș, am editat studiul și într-o broșură aparte, pe care am publicat-o fără întârziere, având în frunte o scrisoare a fostului meu profesor de la Cluj. Peste câteva luni, în urma rebeliunii, legionarii fiind îndepărtați de la putere, eram invitat la Minister de către directorul general al învățământului primar și normal primar, profesorul Radu Petru, pentru a fi întrebat dacă aș consimți să intru în comisia nou înființată pentru revizuirea manualelor, studiul meu fiind considerat ca un studiu de bază al acestei comisii. Am acceptat, și astfel, timp de câteva săptămâni, am lucrat în această comisie împreună cu Zenovie Păclișan. Începând din anul 1942, în urma propunerilor comisiei, conținutul manualelor noastre s-a schimbat, istoria Transilvaniei primindu-și în toate scrierile didactice locul meritat”.
Iată ce mai spune Vasile Netea în alt loc din “Memorii”: “Frate de cruce cu înviforatul cântăreț al pătimirii noastre, Octavian Goga, stâlp al generației Luceafărului, având un condei pe cât de iscusit, tot pe atât de energic în a combate provocările și mistificările diferiților istorici, ziariști și politicieni șoviniști, Ioan Lupaș a dat nenumărate și crâncene lovituri politicii statului opresor, pregătind astfel ziua cea mare a Unirii tuturor românilor. Alături de fulgerele din cântarea lui Octavian Goga, articolele și studiile lui Ioan Lupaș, împreună cu loviturile necruțătoare ale tuturor celorlalți luptători transilvăneni, întemeiați pe dreptatea neamului românesc, au fost târnăcoapele care au izbit de moarte șubredele temelii ale stăpânirii străine”. Și multe alte cuvinte elogioase are cărturarul mureșean Vasile Netea în “Memoriile” sale, precum și în alte studii de-ale sale la adresa ilustrului său dascăl, personalitate multiplă a culturii românești, Ioan Lupaș.
Istoric, publicist, preot, profesor, academician și luptător transilvănean, iată drumurile pe care a pășit cu demnitate Ioan Lupaș, punând la temelia credinței știința și la temelia științei credința, îngemănări rodnice și valoroase, transplantate și în sufletele elevilor, studenților și credincioșilor săi.
