Scriitoarea Mártha Izsák a venit cu o nouă prezență editorială intitulată “Jurnalism neconvențional”, o carte în format A4, care cuprinde articolele sale publicate în mai multe ziare, în perioada anilor 2006-2018, cum sunt: “Cuvântul liber”, și “Népújság” din Târgu-Mureș, “Jurnalul săptămânii”, un ziar israelian de limbă română, “Realitatea evreiască”, o publicație a Federației Comunităților Evreilor din România, “Revista 22” editată de Grupul pentru Dialog Social. În cele 80 de pagini sunt reproduse textele publicate de Mártha Izsák, așa cum au fost ele publicate în ziar, cu o bogată ilustrație. Publicația a fost editată recent de Editura Napoca Star din Cluj-Napoca. În “cuvântul înainte” autoarea ne destăinuie câteva date personale, despre perioada copilăriei și a faptului că a fost atrasă de jurnalistică de mic copil, văzându-l pe tatăl său lucrând la ziarul “Ardealul”. Debutul ei s-a petrecut la ziarul “Steaua roșie”, unde a și publicat mai ales poezii, perioadă în care are amintiri plăcute despre Atanasie Popa, cel care a încurajat-o și a îndrumat-o de la începuturile activității ei jurnalistice și literare. “În ceea ce mă privește, am practicat un jurnalism neconvențional. Pentru mine este o meserie «furată». Pe de altă parte, fiind nonconformistă și spontană, n-am putut scrie niciodată «la comand㻓, ne destăinuie autoarea. A fost colaboratoare la “Cuvântul liber”, “Népújság”, “Revista Cultului Mozaic”, “Realitatea evreiască”, “Le Miroir”, revista Ligii de cooperare cultural-științifică România-Franța, iar în anul 2000 a devenit membră a Clubului Român de Presă în calitate de free lancer. A publicat prima culegere de articole în volumul intitulat “La Waterloo și la Târgu-Mureș”. Apoi a devenit colaboratoare la ziarul israelian de limbă română “Jurnalul săptămânii”.
În articolele cuprinse în volum, în număr de 68, regăsim atitudini luate de jurnalistă față de nedreptăți sociale, restituiri cu date despre unele personalități și altele. A debutat ca scriitoare cu primul volum de poezii intitulat “Ochii Berenicei”, în anul 1989, apoi “Turnul din capăt” - 1992, versuri, “Audi, vide, tace” - 1995, versuri, “Cartea ascunsă/Le livre caché” - 1999, “Tăceri fără nume/Nameless silences” - 2000, “Panorama poeziei aromâne și meridiane poetice”, în limba albaneză, Macedonia, “Printre coclauri și stele” - 2003, englez-ebraic, “Supraviețuirea prin poezie” - 2004, “La Waterloo și la Târgu-Mureș” - 2006, publicistică, “Obiectiv «Zita»“ - 2007, jurnal, “Prefață de Ion Cristofor” - 2013, “Neantul luminos” - 2015, poezii, “Obiectiv «Zita»“ - 2017, în limba germană. În același timp scriitoarea s-a ocupat de traduceri: Lorand Gaspar, “Egeea, Iudeea” - 1993, Jean-Luc Wauthier, “Lecții de absență” - 1993, Ștefan Izsák, “Infernul limitat” - 1998, Francois Berger, “Pânze indiene” - 2001, G. Mosari, “La lune sur la terre” - 2003, Paul Mathieu, “Păsări” - 2017, traducere poezie. Din anul 2003 este prezentă și în numeroase publicații literare. În anul 2001 a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor - Filiala Mureș, Premiul Festivalului Internațional “Lucian Blaga”, Lancrăm, 2002, Premiul Fundației Culturale “Sarah și Haim Ianculovici”, Israel, 2001, Premiul Festivalului Internațional de Poezie “Constantin Belimace”, Macedonia, 2002, Premiul Festivalului Internațional “Lucian Blaga”, 2005. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România-Filiala Cluj. În legătură cu opera Márthei Izsák au apărut numeroase aprecieri favorabile, atât în presa românească, cât și în cea internațională. O fină apreciere a avem și din partea lui Răzvan Voncu, din care cităm: “Jurnalistă, scriitoare și traducătoare (membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj), Mártha Izsák este o prezență discretă, dar bine conturată în paginile mai multor publicații din România și din Israel, colaborând cu articole pe o multitudine de teme, de la cele culturale la cele civice. La drept vorbind, Mártha Izsák este o scriitoare (talentul literar fiind lesne de identificat în tot ceea ce scrie) pentru care gazetăria este o mițva: adică, simultan, o datorie - căci este, la rândul ei, fiica unui ziarist - și o faptă bună - întrucât, ca urmașă a unei familii exterminate la Auschwitz, s-a simțit mereu îndemnată să ia partea binelui. Ca orice mițva îndeplinită, gazetăria i-a devenit, în timp, o a doua natură și o îndeletnicire practicată cu plăcere, din purul imbold de a contribui la mai-binele societății. Într-o astfel de accepție înaltă, jurnalismul reușește să-și învingă condiția și să dureze mai mult de o clipă. Recentul său volum, “Jurnalism neconvențional”, este cu adevărat neobișnuit, începând chiar cu înfățișarea sa grafică, în locul unei cărți cu aspect comun, ne întâmpină o copertă care o sugerează pe cea a unei reviste, iar în interior textele alcătuitoare sunt decupate din publicațiile care le-au găzduit și reproduse anastatic. Cartea este, astfel, o neconvențională carte-revistă, ca un soi de gazetă personală a autoarei. Semn că Mártha Izsák concepe jurnalismul nu ca pe o slujbă impersonală, ci ca pe o mărturie personală asupra lumii prin care trece. N-aș vrea să se înțeleagă că, fiind scriitoare, autoarea “Jurnalismului neconvențional” este mai puțin ziaristă. Nicidecum. Articolele sunt scrise de un gazetar de vocație, cu experiență și cu talentul de a sesiza corect accentele, fie că este vorba de o chestiune intelectuală (“Martha contra Martei”, apărut inițial în “Jurnalul săptămânii” din Israel, în 2010), fie că abordează o problemă civică (“La RCS-RDS Caii Center înseamnă lipsă de comunicare”, publicat în “Cuvântul liber” din Târgu-Mureș, în 2012). Însă condeiul de ziarist este mânuit de o intelectuală cu o largă cultură laică și iudaică (vezi articolele cu tematică evreiască), înzestrată cu logică și cu puterea argumentației. Sunt tot mai rare asemenea demersuri de afirmare a demnității genului jurnalistic, după cum la fel de rare și personalitățile de tipul Marthei I. în gazetăria românească de azi, care “poartă” moda copy-paste, rating-ul, știrile false. Cartea Marthei I.(...)
Scriitoarea Mártha Izsák a venit cu o nouă prezență editorială intitulată “Jurnalism neconvențional”, o carte în format A4, care cuprinde articolele sale publicate în mai multe ziare, în perioada anilor 2006-2018, cum sunt: “Cuvântul liber”, și “Népújság” din Târgu-Mureș, “Jurnalul săptămânii”, un ziar israelian de limbă română, “Realitatea evreiască”, o publicație a Federației Comunităților Evreilor din România, “Revista 22” editată de Grupul pentru Dialog Social. În cele 80 de pagini sunt reproduse textele publicate de Mártha Izsák, așa cum au fost ele publicate în ziar, cu o bogată ilustrație. Publicația a fost editată recent de Editura Napoca Star din Cluj-Napoca. În “cuvântul înainte” autoarea ne destăinuie câteva date personale, despre perioada copilăriei și a faptului că a fost atrasă de jurnalistică de mic copil, văzându-l pe tatăl său lucrând la ziarul “Ardealul”. Debutul ei s-a petrecut la ziarul “Steaua roșie”, unde a și publicat mai ales poezii, perioadă în care are amintiri plăcute despre Atanasie Popa, cel care a încurajat-o și a îndrumat-o de la începuturile activității ei jurnalistice și literare. “În ceea ce mă privește, am practicat un jurnalism neconvențional. Pentru mine este o meserie «furată». Pe de altă parte, fiind nonconformistă și spontană, n-am putut scrie niciodată «la comand㻓, ne destăinuie autoarea. A fost colaboratoare la “Cuvântul liber”, “Népújság”, “Revista Cultului Mozaic”, “Realitatea evreiască”, “Le Miroir”, revista Ligii de cooperare cultural-științifică România-Franța, iar în anul 2000 a devenit membră a Clubului Român de Presă în calitate de free lancer. A publicat prima culegere de articole în volumul intitulat “La Waterloo și la Târgu-Mureș”. Apoi a devenit colaboratoare la ziarul israelian de limbă română “Jurnalul săptămânii”.
În articolele cuprinse în volum, în număr de 68, regăsim atitudini luate de jurnalistă față de nedreptăți sociale, restituiri cu date despre unele personalități și altele. A debutat ca scriitoare cu primul volum de poezii intitulat “Ochii Berenicei”, în anul 1989, apoi “Turnul din capăt” - 1992, versuri, “Audi, vide, tace” - 1995, versuri, “Cartea ascunsă/Le livre caché” - 1999, “Tăceri fără nume/Nameless silences” - 2000, “Panorama poeziei aromâne și meridiane poetice”, în limba albaneză, Macedonia, “Printre coclauri și stele” - 2003, englez-ebraic, “Supraviețuirea prin poezie” - 2004, “La Waterloo și la Târgu-Mureș” - 2006, publicistică, “Obiectiv «Zita»“ - 2007, jurnal, “Prefață de Ion Cristofor” - 2013, “Neantul luminos” - 2015, poezii, “Obiectiv «Zita»“ - 2017, în limba germană. În același timp scriitoarea s-a ocupat de traduceri: Lorand Gaspar, “Egeea, Iudeea” - 1993, Jean-Luc Wauthier, “Lecții de absență” - 1993, Ștefan Izsák, “Infernul limitat” - 1998, Francois Berger, “Pânze indiene” - 2001, G. Mosari, “La lune sur la terre” - 2003, Paul Mathieu, “Păsări” - 2017, traducere poezie. Din anul 2003 este prezentă și în numeroase publicații literare. În anul 2001 a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor - Filiala Mureș, Premiul Festivalului Internațional “Lucian Blaga”, Lancrăm, 2002, Premiul Fundației Culturale “Sarah și Haim Ianculovici”, Israel, 2001, Premiul Festivalului Internațional de Poezie “Constantin Belimace”, Macedonia, 2002, Premiul Festivalului Internațional “Lucian Blaga”, 2005. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România-Filiala Cluj. În legătură cu opera Márthei Izsák au apărut numeroase aprecieri favorabile, atât în presa românească, cât și în cea internațională. O fină apreciere a avem și din partea lui Răzvan Voncu, din care cităm: “Jurnalistă, scriitoare și traducătoare (membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj), Mártha Izsák este o prezență discretă, dar bine conturată în paginile mai multor publicații din România și din Israel, colaborând cu articole pe o multitudine de teme, de la cele culturale la cele civice. La drept vorbind, Mártha Izsák este o scriitoare (talentul literar fiind lesne de identificat în tot ceea ce scrie) pentru care gazetăria este o mițva: adică, simultan, o datorie - căci este, la rândul ei, fiica unui ziarist - și o faptă bună - întrucât, ca urmașă a unei familii exterminate la Auschwitz, s-a simțit mereu îndemnată să ia partea binelui. Ca orice mițva îndeplinită, gazetăria i-a devenit, în timp, o a doua natură și o îndeletnicire practicată cu plăcere, din purul imbold de a contribui la mai-binele societății. Într-o astfel de accepție înaltă, jurnalismul reușește să-și învingă condiția și să dureze mai mult de o clipă. Recentul său volum, “Jurnalism neconvențional”, este cu adevărat neobișnuit, începând chiar cu înfățișarea sa grafică, în locul unei cărți cu aspect comun, ne întâmpină o copertă care o sugerează pe cea a unei reviste, iar în interior textele alcătuitoare sunt decupate din publicațiile care le-au găzduit și reproduse anastatic. Cartea este, astfel, o neconvențională carte-revistă, ca un soi de gazetă personală a autoarei. Semn că Mártha Izsák concepe jurnalismul nu ca pe o slujbă impersonală, ci ca pe o mărturie personală asupra lumii prin care trece. N-aș vrea să se înțeleagă că, fiind scriitoare, autoarea “Jurnalismului neconvențional” este mai puțin ziaristă. Nicidecum. Articolele sunt scrise de un gazetar de vocație, cu experiență și cu talentul de a sesiza corect accentele, fie că este vorba de o chestiune intelectuală (“Martha contra Martei”, apărut inițial în “Jurnalul săptămânii” din Israel, în 2010), fie că abordează o problemă civică (“La RCS-RDS Caii Center înseamnă lipsă de comunicare”, publicat în “Cuvântul liber” din Târgu-Mureș, în 2012). Însă condeiul de ziarist este mânuit de o intelectuală cu o largă cultură laică și iudaică (vezi articolele cu tematică evreiască), înzestrată cu logică și cu puterea argumentației. Sunt tot mai rare asemenea demersuri de afirmare a demnității genului jurnalistic, după cum la fel de rare și personalitățile de tipul Marthei I. în gazetăria românească de azi, care “poartă” moda copy-paste, rating-ul, știrile false. Cartea Marthei I.(...)
