VEȘNICIA, FERICIREA ȘI... RUGĂCIUNEA

Distribuie pe:

* “Cum trebuie să ne rugăm? Tehnica rugăciunii am învățat-o de la misticii creștini, începând cu Sf. Pavel până la Sf. Benedict, precum și de la mulțimea apostolilor necunoscuți, care de 20 de veacuri au inițiat popoarele Apusului în tainele trăirii vieții religioase. Dumnezeul lui Platon era inacceptabil în măreția lui. Cel al lui Epictet se confunda cu sufletul lucrurilor. Iehova era un despot oriental care inspira teroare și nicidecum dragoste. Dimpotrivă, Creștinismul l-a apropiat pe Dumnezeu omului, i-a dat o înfățișare. A făcut din El Tatăl nostru, Fratele nostru, Mântuitorul nostru. Pentru a ajunge la Dumnezeu nu mai sunt necesare ceremonii și sacrificii sângeroase. Tehnica rugăciunii s-a simplificat”. “Rugăciunea este o orientare a spiritului uman către substratul esențial, nematerial al lumii”.

Alexis Carrel (1873-1944), chirurg și biolog francez. Laureat al Premiului Nobel în Medicină și Fiziologie (fondatorul transplantologiei - transplantul de țesuturi și organe). Profesează ca medic și predă Anatomie și Chirurgie la Universitatea din Lyon. După anul 1904 se află ca și profesor universitar la Universitatea de Medicină din Chicago, iar după 1906 îl găsim la Institutul de Cercetări Medicale Rockefeller din New-York. Alexis Carrel primește recunoașterea publică a efortului său în domeniul cercetării chirurgiei experimentale și în special vasculare, al transplantului de țesături și organe în 1912, când i se acordă Premiul Nobel pentru Medicină.

***

* “Secretul fericirii nu se află în a avea, ci în a da. Cel care-i face fericiți pe alții, va fi el însuși fericit”.

Andre Gide (1869-1951), scriitor umanist, eseist francez, laureat al premiului NOBEL pentru literatură în anul 1947. Motivația Juriului Nobel: “pentru scrierile sale pline de înțelegere și semnificative din punct de vedere artistic, în care problemele și condiția omului au fost înfățișate cu o cutezătoare dragoste de adevăr și o subtilă intuiție psihologică”. Mama sa era de ascendență normandă, și chiar dacă fusese educată în religia protestantă, aparținea unei familii romano-catolice. O perioadă a vieții sale a dedicat-o scrisului, muzicii și călătoriilor. Spiritul de toleranță a caracterizat întreaga sa operă. Înainte de moarte a fost recunoscut drept un umanist și un moralist în descendența vechii tradiții a moraliștilor francezi din secolul al XVII-lea.

***

* “Omul nu a fost creat în glumă sau la întâmplare, ci alcătuit admirabil și pentru un scop măreț. Cu toate că nu are formă veșnică, el trăiește totuși veșnic, și deși corpul lui este uman și pământean, spiritul lui în schimb este semeț și divin”.

Al-Ghazali, Abu-Hamid (Algazel) (1058-1111), filosof, teolog, mistic musulman, profesor la faimoasa școală de științe religioase din Bagdad. A lăsat în urma sa o operă compusă dintr-un număr impresionant de lucrări în limba arabă, în diverse domenii: jurisprudență, filosofie, teologie, sofism.

Lasă un comentariu