AȘA S-AU NĂSCUT PRICESNELE, COLINDELE, DOINELE ȘI CÂNTECELE DE LEAGĂN, DE DOR ȘI JELE...

Distribuie pe:

- Din istovitoarea suferință și din prea multa trudă a țăranului român, ieșit în câmp cu plugul la arat și cu coasa la cositul ierburilor; cu oile și vitele la păscut și la mulsul laptelui; cu drumul carului cailor la căratul lemnelor și a fânului; la culesul ciupercilor, fragilor și murelor; pe cărare cu ulciorul la izvor; cu dragostea și cu ascultarea părinților și bunicilor; cu mersul pe ulița mare a satului la povești cu babele și moșnegii ieșiți în prispa caselor; cu iubirea și stima pentru viii și morții tuturor neamurilor omenoase și cuminți, trăitoare în pace între Carpați, Dunăre și Mare;

- Din strădania, priceperea și migala cu care țărăncile românce torceau caierul de fuior prins în furcă, după care, în nopțile lungi ale iernilor, năvădeau firele și țeseau iile, catrințele, năframele și eșarfele tricolore de la brâu, neuitând să înfrumusețeze cusătura și împletitura măiastră cu firele de borangic;

- Din neînchipuita și întristătoarea brutalitate a poruncilor Casei Imperiale Habsburgice de la Viena, de a le interzice românilor ardeleni credința străbună, obligându-i, prin minciună și înșelătorie, să treacă cu sufletul, cu inima și cu pasul, din tinda bisericilor ortodoxiei române la catolicismul uniaților Vaticanului de la Roma;

- Din suferințele multe și dureroase ale lui Horea și Iancu, precum și ale moților și celorlalți români ardeleni care le-au urmat îndemnurile de a lupta pentru credința din bătrâni, pentru dreptatea socială și pentru netăgăduitul adevăr istoric al dăinuirii noastre creștinești multimilenare pe aceste sfinte și roditoare pământuri natale;

- Din teama față de nemilosul și păgânul general austriac de cavalerie Bukow (Adolf von Nikolaus, 1712-1764), din ale căror porunci, armatele imperiale au dărâmat mândrele și cumințile biserici și mănăstiri ale românilor ardeleni, azvârlind împotriva lor ghiulele trase de tunurile înrobirii și șovinismului feudal;

- Din iscusința și perseverența cu care înaintașii noștri, întru credință, limbă și neam, și-au mutat ruga, din bisericile distruse, în sfintele icoane ascunse sub pernele plânse ale paturilor odihnitoare ale viilor și morților, precum și ale urmașilor-urmașilor acestora;

- Din bunătatea și dragostea vrednicelor mame care au picurat în urechile și în sufletele pruncilor lor, odată cu alăptatul și cu fredonatul în dulcele grai românesc, pricesnele și cântecele de leagăn, de dor și de multă jele, învățându-și copiii, nepoții și strănepoții ce înseamnă iubirea și preamărirea chipului blând al Maicii Domnului cu Pruncul în brațe!

Lasă un comentariu