LEGENDELE PLANTELOR - SASCHIUL ESTE CONSIDERAT O PLANTĂ A SFINTEI MARII * VINCA SP, FAM. APOCYNACEAE

Sub denumirea de vinca (saschiu), există semiarbuști târâtori, sempervirescenți, originari din bazinul mediteranean din sudul, sud-estul și vestul Europei, cultivați ca din plante medicinale și pentru acoperirea solului (mulci verde).

În Portugalia, saschiul poartă numele de “Floarea albastră a Fatimei”, deoarece este plantat sub arbori și la marginea gardurilor vii, care mărginesc arealul unde, în zilele de 13 ale lunilor mai-octombrie, Sfânta Maria li s-a arătat celor trei fiice de păstori.

Datorită acestui fapt, orașul Fatima este un faimos loc de pelerinaj al Bisericii Catolice, în Portugalia.

Legenda spune că Fatima, fiica unui prinț maur, s-a botezat din dragoste pentru un cavaler creștin.

Și în Portugalia, culoarea albastră reprezintă un apotropai, adică alungă spiritele rele. Din acest motiv, ușile și ferestrele se vopsesc în albastru. Este de înțeles că vinca, prin sădire ca plantă de bordură, joacă un rol de apărare a locului de pelerinaj. Astfel, se poate spune că reprezintă o plantă modernă de cult. La sărbătoarea Fatimei, este considerată ca plantă a Mariei.

La nunțile din Transilvania, saschiul este planta de ornament a găinii, cu care se fac strigăturile de bune urări la masa festivă din casa miresei.

Este posibil ca, și aici, să fie vorba de un rol de apărare, anume al căsniciei. În orice caz, prin culoarea verde și sempervirescență, vinca este și un simbol al trăiniciei.

Ca plantă medicinală, vinca este importantă pentru alcaloidul indolic Vincamin, care îmbunătățește circulația sângelui în creier. Mai este folosită și în geriatrie.

Horticultorii cultivă două specii de vinca: V. Major, saschiul mare și V. Minor, saschiul mic. În cultură se găsesc diferite soiuri, care își găsesc utilizarea mai ales în alpinarii și în locuri umbroase, ca acoperitor al solului. (după INFO AMSEM)

Lasă un comentariu