Filosof și eseist francez, Michel Onfray (n. 1959) este autorul a peste 50 de volume, traduse în 25 de limbi. În “Teoria dictaturii”, cea mai recentă lucrare a sa, Onfray abordează noile forme de totalitarism și dictatură cu care se confruntă lumea contemporană, prezentând opera lui George Orwell ca o prefigurare a societății de azi. În urma apariției cărții, Onfray a acordat publicației belgiene L'Echo un interviu în care își argumentează susținerile.
Totalitarismul contemporan - o societate a controlului
- În opinia dvs., George Orwell este un uriaș gânditor politic. El a descris totalitarismele secolului XX și a anticipat epoca noastră. În ce măsură poartă această epocă amprenta totalitarismului? Nu este puțin exagerat? Am intrat, într-adevăr, într-o nouă formă de dictatură?
- Nu, nu este exagerat, pentru că eu nu spun că ne-am întors la nazism sau la stalinism. Ceea ce mă interesează nu este modul în care a funcționat totalitarismul în trecut, ci modul în care funcționează el în epoca internetului, a digitalizării și a telefoanelor mobile. Acest totalitarism contemporan nu poartă nici căști, nici cizme. În schimb, trăim într-o societate a controlului: faptul că putem fi ascultați în permanență, faptul că se strâng date despre noi etc. Această societate de control se află la cote de incandescență fără precedent.
- Prin urmare, credeți că noile tehnologii nu prezintă niciun avantaj?
- Suntem într-un fel de servitute voluntară față de noile tehnologii. Dar uneori, situația este extrem de perversă. De exemplu, pentru a ți se asigura confidențialitatea, ți se cere să accepți anumite lucruri... Dar, acceptând, oferi unele informați către GAFA (giganții internetului: Google, Amazon, Facebook, Apple - n.trad. ). Poți accepta dispozitivul de control, sau poți să-l refuzi. Dar dacă-l refuzi, nu te mai poți deplasa cu trenul, cu avionul etc.
- Asta a anticipat Orwell?
- Orwell se exprimă prin intermediul unui roman. Se folosește de ficțiune.
Dar ficțiunea sa a încetat să mai fie fictivă; ea a devenit o știință. Acest ecran TV, care ne monitorizează permanent, există astăzi, în realitate. Iată-ne ajunși în acest punct. Orwell a inventat lucruri despre controlul și despre invizibilitatea puterilor. Este tocmai ceea ce face diferența dintre vechiul totalitarism și cel de astăzi. Înainte, puterea avea un chip identificabil. Astăzi, cine decide? Unde sunt oamenii care fac posibile aceste lucruri? În opinia mea, tipii aceștia, de pe Coasta de Vest a Americii, au un proiect de dominare a lumii și un proiect transhumanist.
- Capitalismul scăpat de sub control este și el responsabil pentru această situație?
- Capitalismul nu va dispărea: este consubstanțial cu omul. În zilele noastre, nici nu mai are dușmani, Odată cu căderea blocului sovietic, capitalismul a crezut că poate triumfa. Unii, precum Fukuyama, au susținut chiar că este sfârșitul istoriei, victoria completă a neoliberalismului. Dar lumea nu e făcută numai din capitaliști și din comuniști. Mai sunt și puteri spirituale, precum islamul. Am văzut asta, pe 11 septembrie 2001.
Populiști și “populicizi”
- Credeți că democrația reprezentativă a murit?
- Da. Nu mai există nicio legătură între popor și reprezentanții săi. În adunări și în parlamente există o supra-reprezentare a profesiilor liberale, cum ar fi avocații, profesorii etc. Sunt puțini ciobani, taximetriști sau studenți. Ceea ce înseamnă că există o parte a societății care, pur și simplu, nu este reprezentată. Mai mult, pentru a spera să fii ales, trebuie să ai bani, să intri într-un dispozitiv, să treci prin sita unui partid. Democrația reprezentativă și-a trăit traiul. Referendumul privind Tratatul de la Maastricht a demonstrat-o din plin: aleșii votează împotriva poporului.
- Acest populism, de care ne temem atât de mult în ziua de azi, cum îl definiți dumneavoastră, care vă încredeți în popor pentru a reînvia democrația?
- N-am nicio problemă în a mă defini drept populist. Însă fac diferența între populiști și “populicizi”. Aici se află problema, nu între populiști și democrați, cum vor să ne facă să credem. Macron, Chirac și Mitterrand înaintea lui, sunt “populicizi”. Oameni de acest gen nu vor să guverneze pentru popor. Referendumul pentru inițiativa cetățenească (principala revendicare a mișcării “Vestele Galbene” - n. trad.) este o idee foarte interesantă. Ideea că pot exista aleși revocabili este un lucru bun. Evident, în contextul actual, cretinizarea progresivă a poporului este o problemă reală. Și aici am să vă surprind față de ce am spus înainte: marele avantaj al internetului este că oamenii au acces la informații alternative. Este minunat un popor care decide să-și asume responsabilitatea. O lege să poată fi concepută și criticată de către cetățeni - iată o idee foarte bună.
Nesupunerea civică trebuie rezervată marilor cauze comune
- Ce părere aveți despre mișcările de nesupunere civică la care asistăm?
- Când Thoreau vorbea despre nesupunere civică, se referea la războiul împotriva Mexicului. Când Martin Luther King a preluat expresia, a făcut-o pentru a lupta împotriva rasismului. La fel și Ghandi, când voia independența Indiei. Astăzi, toată lumea crede că nesupunerea civică trebuie să funcționeze permanent. Întrebarea care se ridică în legătură cu toate aceste mișcări e următoarea: care este marea cauză ce trebuie apărată?
Constatăm că, adesea, e vorba de o cauză personală. De exemplu, un profesor refuză să dea o dictare sau să organizeze un examen pentru că nu este de acord cu o lege a ministrului educației... Refuzul de a da o dictare nu-l va transforma în Jean Moulin (lider al Rezistenței franceze - n. trad.). Am o mare admirație pentru Rezistență. Nesupunerea civică trebuie să fie rezervată marilor cauze comune.
- Cum ar fi urgența climatică, de exemplu?
- Nu, marea cauză comună ar fi victoria Vestelor Galbene. Urgența climatică este doar o formă de viclenie a capitalismului. De exemplu, mașinile electrice, care ne sunt prezentate ca ecologice, în realitate, nu sunt. Ni se vâră sub nas un capitalism verde, așa-zis “eco-responsabil”. Când vor să ne facă să cumpărăm un produs, ni se spune că e “bio”. Adevărata ecologie, cea pe care mi-o doresc și la care aspir, e confiscată de această ecologie urbană care se află în mâinile companiilor de publicitate. Ne jucăm de-a încălzirea globală - fenomen incontestabil, de altfel -, fără să ținem cont de cauzele sale cu adevărat științifice. (...)
Un dictator pleacă, altul îi ia locul...
- Cum percepeți diferitele mișcări sociale de pe cuprinsul planetei? Există ceva care, dincolo de diferențe, să le unească?
- Astăzi, nu mai este posibil să scoți armata în stradă pentru că toată lumea îți sare în cap, și asta, tot datorită circulației informațiilor. Mă tem însă că toate aceste mișcări nu sunt decât un fel de mare fior democratic. Un dictator pleacă și altul îi ia locul. Și credem că totul s-a schimbat. Dacă l-am da jos pe Macron și am pune-o în locul lui pe Muriel Penicaud (actualul ministru al Muncii - n. trad.) n-ar însemna că am înfăptuit o mare revoluție democratică.
Toate aceste mișcări sunt semn că popoarele s-au săturat. Ele nu mai suportă să vadă că există averi nesimțite și oameni care fac războaie numai și numai pentru a se îmbogăți. Ca Trump, care, cu un cinism incredibil, declară, după ce l-a ucis pe Baghdadi, că a făcut asta pentru siguranța petrolului... În zilele noastre, datorită rețelelor de socializare, oamenii pot ieși în stradă foarte repede. Această deșteptare a popoarelor mă bucură dar, totodată, mă tem că va fi confiscată de demagogii care așteaptă la cotitură. Vestele Galbene au fost confiscate de Mélenchon (președintele formațiunii de stânga anarhiste “Franța Nesupusă” - n.trad.), prin violența scandalagiilor și a anarhiștilor de stânga etc.
Într-un fel, aceasta este lecția istoriei: întotdeauna, popoarele sunt cele care suferă de pe urma acestor confiscări.
Distrugerea școlii a dus la distrugerea inteligenței
- Nu ezitați să fiți, în mod deliberat, un tip polemic. Este acesta rolul filosofului? Intelectualul contemporan trebuie, neapărat, să fie angajat, implicat în problemele societății?
- Da, este nevoie de cuvântul intelectualilor într-o lume în care oricine se pretinde intelectual. Astăzi, toată lumea își dă cu părerea și ne spune cum ar trebui să funcționeze lumea. Nu văd de ce nu m-aș pronunța și eu în diverse subiecte. De ce aș fi mai puțin legitim decât un fotbalist?
- Scrieți: “Limba este atacată”. Ce înțelegeți prin asta?
- Tatăl meu a studiat în sistemul de învățământ de stat. Scria fără nicio greșeală. Nu făcea erori de logică. Învățase câțiva clasici importanți ai literaturii. Distrugerea școlii a dus la distrugerea inteligenței. Acum se pune mai puțin problema ca școala să formeze un cetățean care gândește, ci, mai degrabă, să producă un consumator care plătește. Se învață tot mai puține lucruri. Unii ne spun că nu mai au rost dictările, gramatica etc. Or, creierul este un mușchi: dacă nu-l întreții, se degradează...
Schimbarea cu orice preț nu are rost...
- La sfârșitul lucrării dumneavoastră, afirmați: “Nu sunt sigur că vreau să fiu progresist”. În ce măsură considerați că progresismul întruchipează o formă de nihilism?
- Mă opun progresismului așa cum ne este el prezentat astăzi. Progresul nu este un bine în sine. Poate exista un progres al răului, un progres al morții.
A-i spune unei femei sărace că i se va închiria uterul pentru a face un copil nu reprezintă, în opinia mea, un progres. În acest sens, nu sunt un progresist. Nu intru în jocul acesta care constă în a-i opune sistematic pe populiștii răi cu progresiștii binevoitori.
- Un socialist libertarian și un anarhist ca dumneavoastră poate fi, așadar, și conservator?
- Desigur. Pensionarea la 60 de ani este în regulă. Trebuie păstrată. De unde vine această idee ciudată că, dacă trăiești mai mult, trebuie neapărat și să muncești mai mult? Dimpotrivă, trebuie redusă povara muncii, și este foarte bine că muncitorii ies mai repede la pensie (...). De ce să ieșim în calea problemelor, vrând să schimbăm totul? Ceea ce a funcționat trebuie păstrat.
Schimbarea cu orice preț nu are sens. Dacă mi se arată dovada că este mai bine, sunt dispus să o accept, dar în caz contrar... În ziua de azi, ai impresia că civilizația noastră înaintează pe bâjbâite, ca orbeții. (sursa - https://www.lecho.be/opinions/general/michel-onfray-la -cretinisation-progressive-du-peuple-represente-un-vrai -probleme); foto - familyandmedia.eu, postandparcel.info)
