Într-o seară, târziu, un țăran sărman se întorcea de la piață, când s-a trezit că nu are cartea de rugăciuni la el. Căruța i se împotmolise în noroi, și bietul om se temea că va trebui să-și petreacă noaptea în pădure, fără ca el să-și poată rosti rugăciunile. De aceea, el s-a rugat astfel:
Doamne, am făcut o mare prostie. Dimineața, am venit de acasă fără cartea de rugăciuni la mine, iar memoria mea este atât de slabă încât nu pot să-mi amintesc nici măcar o singură rugăciune, fără ajutorul ei. De aceea, iată ce am să fac: am să recit tot alfabetul de cinci ori, foarte lent, iar tu, care cunoști toate rugăciunile, vei putea să unești literele în cuvintele pe care nu mi le amintesc. Auzind aceasta, Domnul le-a spus îngerilor săi: - Dintre toate rugăciunile pe care le-am auzit astăzi, aceasta a fost, cu siguranță, cea mai bună, căci a venit dintr-o inimă curată și sinceră.
sursa: jurnalspiritual.eu.
