SISTEMUL, SPECIA ȘI... ARMA SECRETĂ

Distribuie pe:

“Credința e suprema armă secretă, care anihilează toate necesitățile, împrejurările și pulverizează hazardul. În acest sens, am înțeles că Dumnezeu îmi cere să dăruiesc chiar ceea ce nu-mi aparține. Dăruind, vei dobândi. Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut HRISTOS să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți. După ce L-ai cunoscut pe Hristos, îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil de rușine. Creștinismul e bucurie și rețetă a fericirii. E și asumare a durerii”.

***

“Pare-se că există două teorii cu totul potrivnice despre originea speciei umane. Unii susțin că omul coboară din maimuță, iar alții că au fost creați de Dumnezeu. Se ceartă grozav. Eu, unul, cred că se înșală și unii, și alții, când fac așa ceva. Cei care cred că omul coboară din maimuță, coboară cu adevărat din maimuță și alcătuiesc o rasă aparte, în afara rasei oamenilor; ceilalți care cred și știu că au fost creați de Dumnezeu, sunt creați de Dumnezeu”.

***

“Suntem părți ale unui sistem închis, de unde nu putem face observații absolute asupra temeiurilor morale ale universului. Nu suntem în situație de Dumnezeu, ci în situație de om, care de fapt nu știe nimic. Cine spune că știe se înșală. Omul trebuie să lupte pentru a deveni ceea ce este, adică trebuie să ducă un război greu pentru a primi ceea ce i s-a dat.”

Nicolae Steinhardt (1912-1989), a fost un autor, critic literar, diarist, eseist, jurist, publicist, scriitor român, preot monah. De origine evreiască, s-a convertit la religia creștină ortodoxă în închisoarea de la Jilava și s-a călugărit după punerea sa în libertate. El este autorul unei opere unice în literatura română, Jurnalul fericirii. A fost doctor în drept constituțional. A urmat cursurile primare și liceul la “Spiru Haret”, avându-i, printre alții, colegi pe: Constantin Noica, Mircea Eliade, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu ș.a. După anul 1929 a frecventat cenaclul literar Sburătorul al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se în el germenii viitorului literat. Și-a luat licența în Drept și Litere la Universitatea din București, iar în 1936 doctoratul în drept constituțional. Călătorește în Elveția, Austria și Franța, după care scrie mult, iar unele publicații sunt în limba franceză. În anul 1958 este arestat și condamnat, pentru 13 ani, la muncă silnică în grupul Noica. La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează întru Iisus Hristos, naș de botez fiindu-i Emanuel Vidrașcu, fostul șef de cabinet al mareșalului Antonescu, iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoți romano-catolici, doi preoți uniți și unul protestant “spre a da botezului un caracter ecumenic” (cf. Jurnalul Fericirii). Este supus rigorilor detenției din închisorile comuniste de la Jilava, Aiud, Gherla, până în anul 1964, când este eliberat, în urma grațierii generale a deținuților politici. Îndată după eliberare, pleacă la Schitul Darvari, unde își desăvârșește taina botezului prin Mirungere și primirea Sfintei Împărtășanii. După 1964, la insistențele prietenilor săi Noica și Paleologu, reintră în viața literară, prin traduceri, medalioane, eseuri, cronici publicate în Secolul XX, Viața Românească, Steaua, Familia, Vatra, Orizont, Echinox, Opinia studențească etc. În anul 1967, după moartea tatălui său, își caută o mănăstire, și până la urmă se închinoviază la Mănăstirea Rohia, unde pune în ordine cele 23.000 de volume ale mănăstirii.

În martie 1989, angina pectorală de care suferea se agravează, și în drumul de la Baia Mare spre București, face un infarct și moare.

Cuvinte celebre:

- “Dumnezeu, între altele, ne-a poruncit să fim inteligenți”.

- “Pe cruce s-a unit dumnezeirea cu omenirea”.

- “Doar Dumnezeu există, restul nu-i decât ipoteză”.

- “Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniștea și pacea - bunurile supreme”.

- “Creștinismul este o școală a fericirii”.

Lasă un comentariu