PĂRINTELE TEODOR MUICĂ A URCAT LA STELE SĂ IA LUMINĂ DIN LUMINA CEA ADEVĂRATĂ

Distribuie pe:

S-a oprit nemilos curgerea unei vieți închinate binelui spiritual, viața Păstorului duhovnicesc care a slujit o jumătate de secol pe valea superioară a Târnavei Mici, acolo unde vicisitudinile vremii n-au reușit să distrugă o “insulă” românească - Sângeorgiu de Pădure. Aici, aproape 1.200 de suflete mai păstrează cu sfințenie datinile și obiceiurile strămoșești prin Biserica Ortodoxă.

Părintele iconom stavrofor Teodor Muică s-a născut în 6 februarie 1931, în localitatea Sângeorgiu de Pădure, localitate pe care a îndrăgit-o atât de mult. Se trăgea dintr-o familie veche de români, fiind nepotul vrednicului senator și deputat, preot protopop Teodor Muică, ctitorul Bisericii și școlii românești.

A absolvit Liceul “Al. Papiu Ilarian” din Târgu-Mureș și Institutul Teologic Ortodox din Sibiu, fiind singurul absolvent de liceu din județul Mureș care a avut curajul, în 1951, să se înscrie la o facultate de teologie. S-a căsătorit în anul 1955 cu o sibiancă ageră și vrednică, licențiată în teologie și filologie, profesoara Mioara Nicoleta Muică. Bunul Dumnezeu i-a binecuvântat cu doi copii deosebiți: Adrian (inginer), Mariana (medic), și cu patru nepoți pe care i-a iubit precum lumina ochilor.

La început a slujit în Parohia Agrișteu cu filiile: Bălăușeri, Filitelnic și Senereuș. După 9 ani s-a întors în localitatea natală, Sângeorgiu de Pădure, unde a slujit mai bine de 40 de ani ca preot paroh.

Truda sa, în anii de pastorație, a fost încununată cu multe realizări. La Agrișteu a montat un iconostas nou, a ridicat un zid de protecție, a cumpărat un clopot nou, a înălțat un frumos monument în cinstea eroilor căzuți în Bălăușeri. La Sângeorgiu de Pădure a pictat în frescă neobizantină Biserica cu hramul “Sfântul Gheorghe”, a înălțat o troiță în curtea bisericii în amintirea Bisericuței de lemn ridicată de vrednicul părinte Pătru din Hodac în anul 1704 și arsă la Revoluția din 1848. Iată înscrisul de pe troiță: ,,S-a ridicat această troiță spre neuitarea Bisericii de lemn arsă de mâini vrăjmașe în anul 1848. Din cenușa ei s-a înălțat la cele cu duhul eternității noastre pe aceste meleaguri.” Tot cu sprijinul Consiliului parohial și al credincioșilor, a realizat și monumentul spre cinstirea eroilor căzuți în Primul și Al Doilea Război Mondial, precum și o placă comemorativă în amintirea preotului martir Vasile Rotaru, ucis mișelește pe timpul stăpânirii austro-ungare.

Într-o vreme când preoții ortodocși nu puteau susține lecții de religie, părintele s-a ocupat de catehizarea tinerilor, reușind să mențină în sufletul lor credința apartenenței la un neam binecuvântat de Dumnezeu, promovând toleranța și iubirea. Dovadă rămân relațiile excelente ecumenice avute cu celelalte culte.

Aici, pe străvechea și frumoasa “Vale a suspinelor”, cum numea părintele Valea Târnavei Mici, la 2 decembrie 2001 a renăscut Despărțământul ,,Teodor Muică” al ASTREI. Cel care a sprijinit cel mai mult această inițiativă și activitățile astriste a fost părintele Muică, fiind membru activ și fondator al Asociațiunii.

Pe lângă parohia din Sângeorgiu de Pădure, părintele s-a îngrijit de filiile și enoriașii din Bezidul Nou și satul Cioc (Trei-Sate).

În 1940, în satul Bezidul Nou au viețuit 120 de suflete de români ortodocși, obligați să treacă la alte confesiuni. Când părintele a preluat filia, aici mai erau doar 8 români. În satul Cioc a mai rămas o singură mărturie despre existența românilor, o bisericuță ortodoxă, pe care părintele, în colaborare cu Consiliul parohial, cu ASTRA și cu Protopopiatul, a reușit să o salveze și să o refacă spre neuitare. Bisericuța cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” a fost sfințită în ziua de 11 iulie 2004, de Înalt Prea-Sfințitul Arhiepiscop Andrei al Alba Iuliei. Ea a fost construită la începutul secolului al XVIII-lea. Mărturie stă un document, “Ala Toader”, din 1800, și care vorbește de existența românilor în satul Cioc. În anul 1761 existau 250 de români, azi mai există doar două familii de români ungarofoni.

Părintele Teodor Muică mai avea o dorință, un vis frumos, salvarea “primei școli poporale românești”, înființată cu sprijinul Marelui Mitropolit Sfântul Andrei Șaguna, primul președinte al Asociațiunii ASTRA, și transformarea ei într-un muzeu autentic românesc. A fost un vis frumos, care nu a devenit realitate, fiind pensionat.

Omul și duhovnicul Teodor Muică, astăzi, nu mai e printre noi. A plecat în lumea fără început și fără sfârșit, dar rămân faptele sale. Acum nu mai primește în casa sa pe nimeni, pentru a obloji răni trupești și sufletești prin rugăciune, dar rămân amintirile. Plecarea sa ne-a îndurerat profund, întrucât am realizat atâtea lucruri frumoase împreună în numele neamului nostru, promovând idealurile noastre astriste, PER ASTRA AD ASTRA.

Faptele sale și amintirea sa vor rămâne mereu în memoria noastră.

Cu dreapta să îl ocrotești, puternic Dumnezeu, și să-l așezi acolo unde drepții se odihnesc!

 

Lasă un comentariu