O industrie de frați
În vara acestui an, un tânăr american din statul Oregon a oferit o mărturie emoționantă, despre felul în care și-a descoperit numeroșii frați vitregi. Eli Baden-Lasar a relatat pentru “The New York Times” că a știut dintotdeauna că a fost conceput cu ajutorul unui donator anonim de spermă. Părinții care l-au crescut erau femei, iar întrebările copilului privind identitatea tatălui au fost inevitabile. Băiatul cunoștea mulți copii concepuți la fel ca el, întrucât obișnuia să-și petreacă verile într-o tabără pentru familii cu părinți de același sex. Anul trecut s-a răspândit în cadrul comunității vestea că doi dintre copiii care frecventau tabăra și proveneau din familii diferite au descoperit că erau de fapt frați vitregi, având același părinte donator. Acela a fost momentul care a declanșat în tânărul de 19 ani dorința arzătoare de a-și descoperi, la rândul său, frații. Primul pas a fost să meargă la banca de spermă la care apelaseră și mamele lui. Aici, în dreptul numelui tatălui său, a găsit mai multe nume de utilizatori, care se interesaseră, probabil, în trecut, de același subiect. Unul i-a sărit în ochi. Și asta, pentru că îl cunoștea - era numele unui băiat cu care se împrietenise în cadrul unui program de studiu efectuat în New York. Vreme de patru luni, cei doi dormiseră în aceeași cameră și-și citiseră unul altuia eseurile, fără a avea nici cea mai mică bănuială că sunt înrudiți în vreun fel. Vorbind cu fratele nou descoperit, Eli Baden-Lasar a aflat mai multe și despre ceilalți. În primul rând, că erau o sumedenie. Mai precis, 32. Aflarea veștii l-a lăsat cu un gust amar. I-a dat, așa cum spune el însuși, “senzația că am fost produs în masă”.
Galeria foto
Eli Baden-Lasar a găsit apoi o soluție deosebit de ingenioasă de a-l cunoaște pe fiecare frate în parte în așa fel încât să atenueze, cât de cât, încărcătura stânjenitoare a momentului. El le-a cerut tuturor să se lase fotografiați chiar în locul în care au crescut. Pas cu pas, frate după frate, emoții după emoții, misiunea lui Eli Baden-Lasar s-a încheiat cu succes. Iar în urma ei au rămas nu doar o veritabilă rețea de frați proaspăt cunoscuți, răspândiți pe te miri unde, ci și un splendid articol în “The New York Times”, însoțit de o impresionantă galerie de fotografii, care are darul de a ne pune pe gânduri. Pentru că, privindu-le portretele serioase, un pic triste, un pic încărcate de reproș, realizăm ceea ce aveau să simtă acești copii, aflând că au o familie atât de ieșită din tipare; nu a interesat în fond pe nimeni - nici pe donatori și nici pe părinții care i-au crescut. Iar asta pare să le fi rupt inima...
Incestuoși fără vină
Oricât de incredibil ar părea, cazuri ca cel al lui Eli Baden-Lasar nu sunt nici pe departe atât de rare cum s-ar putea crede. Amploarea fenomenului a fost pusă în lumină de Ryan Kramer, un alt copil produs pe bandă rulantă. Aflând de mic modul neobișnuit în care a fost conceput, băiatul și-a făcut o misiune din a-și găsi tatăl. La doar șapte ani, el i-a trimis băncii de spermă o scrisoare pentru a se interesa de tatăl lui și, în anul 2000, a devenit, alături de mama lui, cofondatorul celui mai mare website specializat în descoperirea fraților concepuți cu ajutorul donatorilor, numit Donor Sibling Registry (DSR). Prin intermediul DSR, au reușit să-și găsească fie frații, fie părinții biologici, peste 16.500 de persoane concepute cu ajutorul unui donator. Unele dintre aceste familii au ajuns la proporții gigantice, numărul fraților rezultați în urma aceluiași donator depășind 150. Iar pericolele în asemenea cazuri sunt multiple. În primul rând, cele de ordin psihologic. “Sunt mulți cei cărora nu le surâde ideea de a se simți ca niște oi într-o turmă”, a explicat Kramer pentru “NBCNews”. Unii oameni găsesc alinare în cadrul unor asemenea comunități, însă alții se simt, pur și simplu, copleșiți.
Incestul este și el un pericol major. Mulți dintre frați nu știu unii de alții, se găsesc în aproximativ aceeași arie geografică, și atunci când se întâlnesc, riscă să se îndrăgostească, mai ales atunci când sunt de vârste apropiate. În mai toate cazurile cunoscute de incest între frații care nu știau că între ei există o legătură de sânge; s-a vorbit despre puternica atracție resimțită de cei doi. O afinitate de netăgăduit. Iar din asemenea legături se pot naște desigur și copii. Consecințele sunt dramatice.
O altă problemă este cea a evidenței acestor cazuri. Un donator poate de pildă să colaboreze cu mai multe bănci de spermă, care nu știu una de alta.
În această situație, nici frații nu vor afla cu una, cu două că mai sunt și alții ca ei pe lume. Mai există și problema stabilirii unei relații cu părintele donator. Tatăl biologic se poate arăta dispus să-și cunoască cinci sau poate chiar și zece copii, dar dacă numărul lor crește fără măsură, el poate refuza să mai aibă de-a face cu vreunul dintre ei. Fapt dureros și tare nedrept pentru copiii în cauză, care nu poartă nicio vină pentru situația apărută. Iar în unele cazuri s-au comis abuzuri, dezbătute în prezent de instanțele de judecată. S-a întâmplat, de pildă, ca un donator să-și dea acordul pentru maximum cinci sau zece copii și să se trezească cu mult mai mulți. Exact așa s-a întâmplat de altfel și cu tatăl lui Kramer, care are acum peste 20 de fii și fiice, deși își dăduse acordul doar pentru zece.
(Preluare după Formula AS nr. 1392)
