1918 - ANUL UNEI LUPTE ÎNCHEIATE, DAR RĂZBOIUL VA CONTINUA

Distribuie pe:

A trecut un an de la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, moment important al luptei românilor pentru dreptate și unitate națională. Anul 1918 a fost anul marilor împliniri ale năzuințelor poporului român de a trăi liber și independent, în interiorul unei singure granițe, care să reprezinte conturul unei Românii reîntregite. Evenimentele le-au fost favorabile, în primul rând datorită prabușirii marilor imperii, care țineau populația românească ca într-un clește: ne referim aici la imperiile țarist, habsburgic și otoman și, în al doilea rând, datorită poziției americane față de conflictul mondial și al programului wilsonian, de respectare a naționalităților și a dreptului popoarelor la autodeterminare.

În aceste împrejurări, a fost posibilă făurirea unității naționale prin alipirea la vechiul regat al României a provinciilor românești aflate sub ocupație străină - Basarabia, Bucovina și Transilvania. Putem aminti aici și alipirea insulei Ada Kaleh, atribuită României de Consiliul Suprem al Puterilor Aliate de la Paris, în ședința din 28 august 1919.

Revoluția rusă din 1917 a distrus puterea militară a imperiului țarist și a cufundat țara în haos și anarhie. S-a creat momentul favorabil amplificării mișcarilor de eliberare a popoarelor ținute cu sila în imperiul moscovit. În această situație se afla și Basarabia, cu o populație de 2.725.000 de suflete, din care 1.810.000 români (66,5%). Deasupra pământului robit al Basarabiei a fost reaprinsă flacăra luptei pentru dreptate și s-a desfășurat steagul revendicărilor naționale. Pătura intelectuală progresistă a trecut la organizarea unui partid național democrat moldovenesc, la congresele căruia s-a proslăvit cu tărie ființa neamului românesc, ca neam băștinaș al acestei provincii, care are dreptul necontestat la stăpânirea ei. În Basarabia erau și forțe ostile unirii cu România. Lupta nu a fost ușoară, dar până la urmă au câștigat unioniștii. Un pas uriaș s-a făcut la Marele Congres Ostășesc din 2-9 noiembrie1917, cu participarea a 589 de deputați, soldați și ofițeri, care au proclamat autonomia politică și teritorială a Basarabiei și a ales Sfatul Țării, care, în ședinta din 15 decembrie 1917, proclama republica democratică moldovenească, cu Ion Ianculeț ca președinte. Pe 24 ianuarie, st. v. Sfatul Țării hotărăște independența deplină a Basarabiei, trecându-se imediat la tratativele cu România. Pământul moldovenesc dintre Prut și Nistru, rupt de la sânul țării, în 1812, urmare a hotărârii Sfatului Țării din 27 martie 1918, s-a reîntors la vechiul trup.

A venit rândul Bucovinei, partea de nord a Moldovei, anexată de Imperiul habsburgic, în anul 1775, să-și hotărască singură soarta. Adunarea Constituantă, formată din deputații români din parlamentul de la Viena, primarii întregii provincii, ș.a., întruniți la Cernăuți, pe 27 octombrie 1918, au decis ca și Bucovina să aleagă calea alături de patria mamă, România. Pentru regătirea momentului, se alege un Consiliu Național, având în fruntea sa pe Iancu Flondor. O lună mai târziu, pe 28 noiembrie, se convoacă Congresul reprezentanților populației basarabene, format din 74 de români, 13 ruteni, 7 germani și 6 polonezi, care, în unanimitate, votează unirea Bucovinei cu România.

Acest an 1918, orânduit de bunul Dumnezeu, a fost încununat de istorica hotărâre a Marii Adunări Naționale din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, prin care s-a desăvârșit unirea tuturor românilor într-un singur stat, statul român unitar, România. La 1 Decembrie 1918, toate drumurile românilor au dus la Alba Iulia. Orașul, străzile, platoul cetății, erau tixite de lume: a venit țărănimea din satele ardelene, a venit intelectualitatea românească și, nu în ultimul rând, a venit mulțimea de muncitori de la Reșita, Anina, Bocșa, Brad, Zlatna, Turda, Dej, Uioara etc. Au venit cu toții, cu dorința de dreptate și libertate, cu dorința de a făuri o singură țară pentru toți românii de pretutindeni și speranțele lor nu au fost zadarnice. Ziua de 1 Decembrie a fost un triumf, venit ca răsplată pentru lupta de secole a românilor aflați sub robie străină.

Hotărârile luate de populațiile din istoricele provincii Basarabia, Bucovina și Transilvania au fost prezentate regelui Ferdinand I, fiind parafate de acesta, dar, pentru o recunoaștere generală, trebuiau validate de comunitatea internațională. Acest lucru s-a petrecut la sfârșitul războiului din tranșee, la Conferința de Pace de la Paris, care s-a deschis pe 18 ianuarie 1919, România intrând într-o nouă, lungă și dură luptă, de astă dată diplomatică. Apărându-și cu ardoare demnitatea națională, diplomația noastră a învins.

 

Foto stânga:

Insula interbelică Ada-Kaleh, vedere generală

Chișinău: Palatul Sfatului Țării în care a fost votată la 27 martie 1918, unirea Basarabiei cu România

Lasă un comentariu