“PODUL DE PIATRĂ S-A SFĂRÂMAT”... DAR PE UNDE MAI ESTE “PODUL DE FLORI?”

Distribuie pe:
  • Motto: “Trebuie să stăm de pazăși să nu dăm decât morți acest pământ de sub picioarele noastre.

    Da! Chiar dacă Rusia ar fi destul de aspră ca să-l ia de la noi; noi înșine nu îl putem da sub nici un pretext, căci de acest pământ e legată demnitatea noastră, de la acest pământ atârnă viitorul nostru. (...) Cuvântul nostru este: de bună voie niciodată, cu sila și mai puțin!” (Mihai Eminescu)

    Sora Basarabie, cea “furată, trădată mereu” - cum scria poetul Dumitru Matcovschi - a găsit în marele gazetar Mihai Eminescu un apărător de excepțională forță. “În activitatea sa de publicist, poetul romantic va îmbrăca haina analistului de un realism și o putere de pătrundere fără putință de egalat. - scrie Vlad Pârău (“Veghea”, 2011) - Prin aceasta a devenit Eminescu omul total, nu doar al culturii române, cât al Ființei Românești. (...) El i-a atribuit în articolele sale politice o importanță majoră, cu atât mai mult cu cât a fost contemporan cu o parte din tragicele evenimente ce au marcat destinul Basarabiei. Trăind între 1850-1889, simțea proaspete urmele anexării din 1812 a întregului teritoriu dintre Prut și Nistru, la Rusia. A trăit pe viu retrocedarea către Moldova, prin Tratatul de la Paris din 1856, a unei părți (Basarabia geografică) din teritoriul anexat abuziv de ruși, în 1812. A trăit unificarea Țărilor Române extracarpatice sub Alexandru Ioan Cuza, la 1859. A fost contemporan cu Războiul de Independență din 1877-1878, în fapt un război purtat de Rusia împotriva Turciei, participarea României ca aliată a Rusiei făcându-se cu scopul obținerii neatârnării față de Poarta Otomană.

    Tratând problema Basarabiei în articolele sale de presă (cu predilecție în “Timpul”), Eminescu dă naștere unor argumentații de excepție, însă, în primul rând, pornește de la o trecere onestă, în revistă, a istoriei românilor, timp de mai bine de patru secole, din sec. al XlV-lea și până într-al XVIII-lea. Întemeietorul Țării Românești, Basarab I, reușește să unifice mare parte dintre formațiunile politico-statale de mai mici dimensiuni, de la sud de Carpați și până la Marea Neagră, cucerind în egală măsură, de la tătari, în urma unei campanii militare din anii 1343-1345, teritoriul din nordul gurilor Dunării, aflat între Prut și Nistru, care îi va prelua numele. Aceasta era Basarabia geografică, adică partea sudică a fâșiei de teren dintre Prut și Nistru, imediat lângă Dunăre și Mare. Astfel ia naștere denumirea de Basarabia, întâi pentru a desemna mica provincie danubiano-maritimă, iar apoi acest nume se va extinde asupra întregii Țări Românești din epocă, în calitate de voievodat al lui Basarab.

    Eminescu a trăit drama pierderii proaspăt recâștigatei Basarabii și s-a exprimat foarte ferm împotriva acceptării pretențiilor Rusiei: “Cestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o cestiune de existență pentru poporul român.

    (...) Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla nu este dacă vom pierde și rămășița unei prețioase provincii pierdute: putem să pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea în trăinicia poporului român. (...) Rusia voiește să ia Basarabia cu orice preț; noi nu primim niciun preț. Primind un preț, am vinde; și noi nu vindem nimic. Românul care ar cuteza să atingă acest principiu ar fi un vânzător”.

    Cu ani în urmă, în cadrul Cenaclului literar-artistic “Sic Cogito” de la Biblioteca municipală “B. P. Hașdeu” din Chișinău, condus de criticul literar Vitalie Răileanu, a avut loc o întâlnire cu scriitorul Dumitru Matcovschi. Conform Timpul.md (18 aprilie 2011), la acel eveniment, poetul, care tocmai își lansa volumul de versuri “Amarele confesiuni” (editat de Institutul de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei și Editura “Magna-Princeps”) afirmase, categoric: “Strâmbii mănâncă țara, mititeii, pe soclu, se prefac în statui, au senzația că l-au prins pe Dumnezeu de un picior, este clipa lor de vârf. Mai mult, nimic nu avea să aducă revoluția noastră democratică, aici și acum, nu mai contează verticalitatea... (...) Vremea noastră este vremea saltimbancilor. Ne ținem în genunchi și-n coate, nu cu rădăcinile. Dar mâine, poimâine ce va fi?”

    “Dumitru Matcovschi și-a asumat destinul Basarabiei și s-a identificat cu istoria și drama acestui meleag. - scrie Arcadie Suceveanu. - Nu a fost doar poet, dramaturg și prozator, a fost un om al cetății, o figură emblematică pentru Mișcarea de Renaștere Națională în Basarabia. Dumitru Matcovschi este unul dintre cei cei mai neînfricați luptători pentru triumful adevărului și dreptății pe această palmă de pământ, care se numește Basarabia. Publicistica lui va rămâne în analele istoriei basarabene ca un document veridic și dureros, totodată, fiind tot atât de combativă și demascatoare ca aceea a marelui nostru Poet, Eminescu”.

    “Trecută prin foc și prin sabie,/ furată, trădată mereu,/ ești floare de dor, Basarabie,/ ești lacrima Neamului meu!” - sunt frumoasele versuri scrise de Dumitru Matcovschi, simbolul mișcării de renaștere națională din anii '90, care pe parcursul vieții a semnat peste 50 de volume de poezie, proză și dramaturgie. În amintirea lui, prima lucrare sculpturală a fost inaugurată în satul natal Vadul Rașcov, unde s-a născut și unde, conform dorinței lui, își doarme somnul de veci. Duminică, 1 Decembrie 2019, de Ziua Națională a României, bustul în bronz al poetului a fost dezvelit pe Aleea Clasicilor Literaturii Române din Chișinău. Un sobor de preoți de la Mitropoliile Moldovei și Basarabiei au sfințit realizarea deosebită a sculptorilor Victor Macovei și Ruslan Tihonciuc.

    Conform TVR Moldova, în aceeași zi, tot la Chișinău, “politicieni și cetățeni au fost la Monumentul Domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt, și au depus flori. Liderii mai multor partide unioniste au fost împreună la eveniment și au dorit să dea un semnal de coagulare a tuturor forțelor pentru a înfăptui Unirea. Momentul a fost emoționant, mai ales când s-au scandat lozinci unioniste. Liderii unioniști spun că, pentru început, Unirea o vor face acasă, în Basarabia, între partidele politice. Cu acest deziderat vor trece apoi și hotarul de la Prut. Va fi creată o mișcare unionistă a cărei misiuni este realizarea unirii Basarabiei cu România. De la Monumentul lui Ștefan, s-a făcut apel către toate forțele politice și ale societății civile pentru a se alătura acestui curent. Invitația de coagulare a forțelor politice a venit din partea liderului liberal, Dorin Chirtoacă. El spune că se caută deja un nume pentru mișcarea unionistă. De Ziua României, la Monumentul lui Ștefan cel Mare au depus flori și membrii Partidul Unității Naționale”.

    “Gând la gând, cu bucurie” este o vorbă din popor. În aceeași zi, dincoace de Prut, la Alba Iulia, s-a înființat un nou partid naționalist - “Alianța pentru Unirea Românilor” (AUR), girat de “Acțiunea 2012” și mișcarea “România Mare în Europa”, care l-a susținut pe unionistul George Simion la recentele alegeri europarlamentare. Primele 200 de adeziuni la noua formațiune politică au fost semnate, așadar, la Alba Iulia. “Astăzi, de 1 Decembrie, în Capitala Marii Uniri, lansăm cadoul nostru pentru România: Alianța pentru Unirea Românilor. Este forma prin care vom activa oriunde trăiesc români și ne vom implica în toate alegerile”, declara la acest prim congres George Simion, precizând că, în 24 Ianuarie, de Ziua Principatelor Române, va fi votată conducerea centrală a noii formațiuni politice.

    “Basarabia, Basarabia/ Frate și soră, mamă și tată/ Basarabia, Basarabia/ Scumpă icoană, în inimi purtată/ Trecută prin foc și prin sabie,/ furată, trădată mereu,/ ești floare de dor, Basarabie,/ ești lacrima neamului meu”.

Lasă un comentariu