MOTTO: DACĂ VITREGIA SOARTEI NE VA FACE SĂ PIERDEM VREODATĂ ISTORIA ȘI CREDINȚA, VOM DISPĂREA CA NEAM - Nicolae Iorga
Naționaliștii apără națiunea din care fac parte, pe când Internaționaliștii nasc Imperii pentru a domina mai întâi și desființa în cele din urmă - statele și granițele lor.
Naționalismul este o ideologie care pune în prim-plan conștiința națională, identitatea etnică și lingvistică.
Termenul de NAȚIONALISM a apărut pe scena politică a lumii în timpul revoluției franceze și a contribuit la formarea națiunilor, a statelor naționale sau multinaționale.
“Națiunea este mai importantă ca Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă, dar națiunea o dată distrusă, este definitiv dispărută”, a afirmat Nicolae Bălcescu.
Naționaliștii se revendică din aceiași strămoși, aceeași istorie, aceeași limbă și cultură, ceea ce impun loialitate și afecțiune pentru respectivul grup din partea fiecărui membru al său.
Factorii obiectivi ai statului național sunt: limba, religia, etnicitatea și geografia națională.
Factorii subiectivi ai statului național sunt: istoria, mitologia și autodeterminarea - formularea de legi și exercitarea jurisdicției pe un anumit teritoriu.
Naționalismul, ca adept al statului-națiune, se implică în urmărirea și limitarea proceselor care afectează interesele națiunii din care facem parte, ca partid istoric de centru, conservator al tradițiilor și valorilor naționale, este adept al căutării armoniei între indivizi și societate, se află între partidele comuniste-socialiste din stânga și partidele liberale și creștin-democrate din dreapta.
Revirimentul naționalismului în statele europene este reacție normală a liniei radical-socialistă-liberală.
Naționalismul european riscă să devină o soluție de supraviețuire spre violență, rata de fertilitate fiind cu mult sub cea a migranților. Imigrația necontrolată a fost cauza invocată care a determinat Marea Britanie, saturată de migranți, să părăsească Uniunea Europeană.
Aproximativ un milion dintre maghiarii din Ungaria de azi sunt urmașii unor germani și a sute de evrei maghiarizați.
În România, procesul de maghiarizare a secuilor, urmași ai avarilor care au învățat scrierea de la valahi, continua și astăzi.
Naționalismul este manifestarea superioară a lumii moderne ce contribuie la progresul și civilizația lumii moderne prin forța sa morală, înlăturând monarhiile anacronice și dictatura partidelor internaționaliste.
Naționalismul este sentimentul cel mai firesc, cel mai nobil și, deopotrivă, datoria fundamentală a unui nativ care se revendică de la o națiune.
În primul rând, naționalismul presupune cunoașterea, prețuirea și iubirea propriei națiuni, cu întreaga ei zestre istorică, cu munca, împlinirile și valorile ei, cu speranțele și idealurile ei.
În al doilea rând, naționalismul impune nativului o contribuție proprie, după putere și capacitate, la consolidarea, sporirea și înnobilarea realizărilor și valorilor naționale, crearea altor valori și aducerea lor în benefică și fericită competiție cu valorile celorlalte națiuni.
În al treilea rând, naționalismul presupune apărarea națiunii proprii și a Statului ei național în fața oricărei agresiuni-apărarea în orice mod, pe oricare cale, mergând pentru aceasta până la sacrificiul suprem.
În al patrulea rând, în sfârșit, naționalismul, sentiment și datorie ale unui nativ crescut în cultul muncii, cinstei și demnității, al prețuirii, afirmării și apărării propriilor valori, este incompatibil cu orice sentiment negativ față de alte națiuni și de valorile lor, față de orice nativ care aparține altei națiuni.
Forțele oculte și-au creat organisme financiare mondiale, acum atât de cunoscute și la noi, prin care speră să domine lumea.
Doctrina naționalistă are drept componentă organică democrația socială, nu o democrație a elitelor sau a fraților masoni.
Naționalismul nu a fost niciodată la români o ideologie, ca panslavismul sau pangermanismul, sau indiferent ce ideologie expansionistă, ci a fost, o mie de ani, un program concret, în continuă defensivă, dar care în diferite etape a condus România Mare.
Ungaria respinge primirea de emigranți din Asia și Africa, dar România primește musulmanii din Germania.
Naționaliștii români continuă politica și programele adevăratei democrații cu care s-au născut românii, solidari în fața pericolelor care aduc atingere identității lor naționale.
Naționalismul nu e numai marea iubire pentru morții și pământul nostru, ci este mai ales setea de eternitate a României.
Redeșteptarea națională a românilor care își poartă crucea până la locul răstignirii, închinându-și viața ridicării neamului și țării noastre și setea de eternitate a României, este politica Naționaliștilor.
Naționalismul românesc n-are dușmani și nu a vândut iluzii ale unor doctrine de clasă liberalist-globaliste de dreapta sau socialist-democratice de stânga.
Viziunea națională, tradițională și suveranistă, care consideră că națiunea are un caracter natural și este perenă, trebuie să-și apere și să-și promoveze cultura și tradițiile, pornind de la premisa că instituțiile fundamentale ale societății au la bază valori morale care sunt eterne, de neschimbat.
Din păcate, în România, naționaliștii orbecăie prin partide politice în care doctrina patriotică sau naționalistă, care presupune istorism, nu este definitorie pentru unificare, să ajungem la victorii politice ca în Polonia, Ungaria, Slovacia.
Românii trebuie să se bată pentru familie, credință și țara lor, nu pentru mondialism și diversitate care nu reprezintă un viitor luminos, ci o amenințare existențială la adresa suveranității, a independenței și a identității țării noastre.
Nu suntem șovini sau extremiști, nu propagăm exclusivismul național, ci buna convețuire, pe cât posibil, cu minoritățile etnice din țară și pentru că nu putem uita că falnica recomandare de român ne-a adus câștiguri pe toate câmpurile de bătălii în care nu i-am avut alături de noi nici pe maghiari, șvabi, sași, turci, tătari și alți atâția iredentiști.
