• „Toate frământările lumii, în special cele spirituale, cum ar fi nerăbdarea, deznădejdea, disperarea, derivă din eșecul de a vedea limpede grandoarea lui Dumnezeu".
Abraham Isaac Kook (1865-1935), filosof, rabin, savant în studiul Torei (Cartea legii lui Moise). Considerat unul din pionierii mișcării sioniste, a introdus un concept nou, conform căruia factorul uman trebuie să joace un rol principal în refacerea statului Israel și nu cel divin. A promovat toleranța religioasă între evreii religioși și cei non-religioși. A fost un rabin ortodox, primul rabin primar din Ashkenazi al Palestinei Obligatorii Britanice, fondatorul „Centrului Central Yeshiva", gânditor evreu și renumit savant. El a fost unul dintre cei mai celebri și influenți rabini ai sec. XX.
***
• „Ipocrizia? - Precum un clopot dogit nu își recapătă niciodată limpezimea sunetului, tot astfel o inimă strâmbată de ipocrizie și demagogie nu își mai dobândește sinceritatea simțirii în veci. Mândria? - E nebunie, iar lipsa de demnitate, înjosire; lenea e vițiu (viciu, păcat), iar agitațiunile, deșertăciune; egoismul este vrednic de ură, iar mania devotamentului încurcă lumea; O cumpătare! Singură tu-mi ești dragă. Mândria deschide minții omului un drum la cotitura căruia nebunia îl pândește".
Adina Olănescu (1860-1907), scriitoare cu o educație aleasă din părinți: tatăl-magistrat, procuror, judecător, trecând apoi ca avocat pledant, în Baroul de Ilfov, de unde în 1947 a fost dat afară pentru că nu s-a înscris în Partidul Comunist Român; mama a fost scoasă și ea afară din barou pentru aceleași motive, fiind nevoită să dea lecții de pian și franceză. Adina Olănescu a primit o educație severă. A trăit o lume a cărților, încurajată mereu de discuțiile pe care le avea până târziu cu mama în limba franceză. Lecturile din tinerețe i-au modelat caracterul. A crescut alături de cărțile marilor scriitori: Turgheniev, Dostoievski, Tolstoi, James Hilton, Ștefan Zweig, Pearl Buck, Ioseph Kessel ș.a. Este și autoare de citate:
„Când o epocă e săracă în opere de valoare, vinovat e publicul, nu artiștii".
„Dacă te lași exploatat, lumea te numește bun; bun ești însă când dai, nu când ți se ia".
„Lumea întreagă îți aparține dacă ști să admiri".
„În cea mai adâncă decădere, inima omului păstrează o scânteie luminoasă; puțintică o poate iarăși transforma în flacără vie; numai deznădăjduirea o stinge cu desăvârșire".
***
• „Descoperirea de sine trece prin celălalt. În Hristos, ființa noastră însăși ne vine de la Dumnezeu prin celălalt. Să nu o oprim la noi, să nu ne închidem în autosuficiență. E imposibil să ne cunoaștem pe noi înșine dacă continuăm să ignorăm și să respingem pe celălalt. Ecumenismul e o problemă de viață spirituală. Trebuie să-l descoperim pe celălalt - în durere și în bucurie - ca pe cealaltă jumătate a noastră. Să-i facem loc în noi, înlăuntrul nostru. Esența lumii de aici, a lumii noastre, e constituită pur și simplu prin separarea de adevăr și realitate... Noi suntem atât de scufundați în această lume încât nu ne mai dăm seama de separare".
Andrei Scrima (1925-2000), teolog ortodox român, arhimandrit, reprezentant al Patriarhiei de Constantinopol la Conciliul Vatican II, scriitor și gânditor creștin. A studiat la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității București (1943-1948), iar în ultimii doi ani de facultate a fost asistentul lui Anton Dumitru, la Catedra de Logică și Istoria Filosofiei. În anul 1945, după susținerea tezei de licență „Logos și dialectică la Platon", descoperă grupul de reflecție spirituală „Rugul Aprins" în jurul căruia se afla Sandu Tudor și părintele Ivan Kuligân. Ajunge la Muntele Athos, la Benares, obține cetățenia franceză în 1959, unde l-a cunoscut pe Patriarhul Ecumenic Athenagoras care l-a trimis ca reprezentant personal la Conciliul Vatican. Ajunge profesor universitar în Paris, înființează Academia Internațională de Științe Religioase din Bruxelles. Între timp ajunge arhimandrit al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol.
