Valentin Marica (n. 9 decembrie 1949, sat Zoreni, comuna Sânmihaiu de Câmpie, județul Bistrița-Năsăud), scriitor, poet și publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Uniunii Scriitorilor din România, doctor în filologie, va împlini, peste câteva zile, 70 de ani. Incredibil de repede au trecut anii, incredibile sunt forța și tenacitatea lui de a munci necontenit pe ogorul atât de chinuit al actului cultural, scrijelit până în cele mai tainice unghere ale nobleței și valorii. Ca un perpetuum mobile, realizator de inconfundabile emisiuni, pline de farmec și substanță, în cadrul Studioului Teritorial de Radio Târgu-Mureș, Valentin Marica a așezat jurnalismul radiofonic pe redute greu de cucerit.
Despre un om drag, despre un prieten de o viață, coleg și colaborator de elită, cele mai importante și valoroase adevăruri rămân cele nespuse. Ele se simt în vibrația nealterată a timpului. De aceea, la ceas aniversar, mă voi limita la a-i ura Ani mulți, cu sănătate, forță și lumină, alături de cei dragi și de puținii prieteni care am mai rămas!
Marginea lacrimei
Mireasma liniștii era lângă fântână.
În graiul apei viața creștea...
Din banii legați în colțul batistei,
Ne luai, la târguri, câte-o acadea.
Mușcate înroșeau târnațul la amiaz'.
Cirezile în uger adunau lumină.
Sub cutele năfrămii, ochii-ți erau îngeri,
Tăcuți ca frunza, ca floarea de sulfină.
Cădeau stele la masa de piatră,
Alunecând pe cămășile de cină.
Fuioare de aburi se agățau de cer...
În fața casei, masa de piatră suspină.
Am deschis
ușile împărătești ale unei margini de sat
pe când se punea lumânări
la trunchiurile copacilor
ca să vină mai repede în iesle viața
Cineva sufla într-un corn
pe o dungă de deal
În mijlocul mesei
eram susurul cinei
Mă îmbrăca mama în prima cămașă
Peste leagăn
taina dintr-o boare de strugure
se auzea ca o apă curgătoare
VALENTIN MARICA