Stimată doamnă director Sânziana Pop, cu crescândă prețuire vă adresez, din nou, rugămintea de a binevoi să primiți, în paginile săptămânalului, modestul meu material despre proiectul Școală pentru volohi, care cuprinde un apel de suflet adresat românilor ce vor să ajute cauzei pentru emanciparea etniei volohe din Ucraina.
Reînnoiesc același sentiment de respect ce vi-l port
Nicolae Butan
Românii volohi din Ucraina
În primăvara anului 2016, “Formula AS” publica în premieră un inedit și amplu reportaj despre existența unui grup etnic de sorginte dacică, în partea de nord-vest a regiunii Transcarpatia-Ucraina, care păstrează, cu prețul unor mari sacrificii, graiul vechi românesc, portul și obiceiurile noastre.
Pe un areal relativ extins, această populație cuprinde în jur de treizeci de așezări, între care se detașează Poroșcovo, cu circa 2.000 de locuitori, dintre aceștia, peste 1.000 sunt copii.
Despre originea, evoluția și situația actuală a acestei populații au scris istorici și cercetători, începând cu ultimul deceniu al secolului al XX-lea, de la care aflăm că acești volohi (denumire dată vlahilor de către slovaci) sunt români care vorbesc o limbă veche românească, amestecată, desigur, cu alte graiuri, pe care ei s-au străduit să o păzească și să o păstreze. Băieși sau rudari (după meseriile ce le-au practicat, dar care azi nu mai au căutare), ei sunt români de-ai noștri, năpăstuiți și vitregiți de soartă, dar care și-au păstrat limba în chip miraculos, trăind rupți de lume, fără școală, biserică, dispensar, după legea lor strămoșească. Păstrarea cu orice preț a originii lor, le-a adus însă numai suferință, fiind marginalizați, apăsați, ținuți într-o ignoranță cvasitotală de societatea ucraineană.
Întâmplarea fericită, produsă la începutul anilor 2000, când, prin demersul revistei “Formula AS”, românii au aflat de existența lor și ei au aflat că există o țară România și oameni pe care ei îi înțeleg și cu care pot conversa, a constituit cel mai mare eveniment din viața lor, și care se va dovedi în viitor o bornă istorică de la care au pornit emanciparea și dezvoltarea lor, ca etnici români, alături de populația românească care viețuiește în Ucraina de azi. Deocamdată, acest deziderat este foarte îndepărtat. Psihologia lor îi arată ca niște oameni sub vremi, împăcați cu soarta lor de robi săraci, lipsiți de proprietate și confortul minim, posesori doar ai brațelor de muncă pe care o prestează la cei cu stare, pentru a-și duce traiul de pe o zi pe alta. Este foarte greu să le schimbi mentalitatea. Copiii, însă, îndrumați într-un proces continuu, vor fi pregătiți să înceapă și un alt mod de viață decât ce văd la părinții lor.
În prezent, situația lor este, însă, dramatică. Într-o proporție covârșitoare, ei nu reușesc să încheie ciclul școlar de 9 clase, care deschide calea spre școlile de meserii și spre universități. Apoi, cei care finalizează ciclul gimnazial nu posedă cunoștințele necesare pentru a reuși mai departe. Dezinteresul este comun - elev, profesor. Copilul voloh ocupă locurile din spatele clasei, nu e provocat să răspundă niciodată, chiar dacă el dorește, nu e luat în seamă. De aici vine dezinteresul părintelui care vede că, în loc să muncească, copilul lui “pierde timpul” la școală. Acesta este cercul vicios, puternic înrădăcinat, din care noi trebuie să-i ajutăm să iasă. Ce este de făcut?
În primul rând, să continuăm să ajutăm copiii care vor și pot să urmeze ciclurile școlare la școala generală sau la liceul din Solotvino, ambele cu limba de predare română, după finalizarea cărora pot urma o școală de meserii sau o facultate. Pregătirea la aceste unități presupune dislocarea copiilor din localitatea de domiciliu, din Poroșcovo. Aici intervine ajutorul nostru: să finanțăm costurile ocazionate de cazare și hrană.
Când am demarat acest proiect, în urmă cu trei ani, nu știam în ce mă bag. Pe parcurs, văzând multiplele constrângeri și obstacole, care pe mulți din cei cu care am pornit la drum i-au făcut să abandoneze, am avut mari îndoieli de reușită, dar am perseverat, am găsit înțelegere la oameni cu suflet mare și, încet, încet, am reușit, lună de lună, să adunăm suma necesară plăților, numai și numai cu aportul dezinteresat al acestor români, care din puținul lor au donat și nu au privit înapoi. Acum am înțeles și eu parabola spusă de Mântuitorul Iisus Hristos, cu privire la bogăție, potrivit căreia greu vor intra bogații în împărăția lui Dumnezeu.
Dar proiectul nostru este viabil. Dovadă e faptul că în această vară, am obținut noi, toți contributorii, un prim rezultat dătător de speranță pentru copii și pentru părinții lor. Voi detalia.
Prima studentă volohă în România
În anul școlar 2018/2019, am avut trei eleve la Liceul românesc “Mihai Eminescu” din Solotvino, Ucraina, în clasele a VIII-a, a IX-a și a XI-a. Eleva Natalia Volosin, din clasa a XI-a, a absolvit liceul, a promovat bacalaureatul și a luat examenul la Universitatea din Oradea, în domeniul de studii Sănătate, specializarea Asistență medicală generală. Iată că un copil dintre românii volohi din Poroșcovo face studii universitare ca bursier al statului român, fără plata taxelor, și cu bursă individuală, o finanțare de care beneficiază până la finalizarea studiilor! Să ne bucurăm de acest prim succes și să credem că vor urma și altele, dacă ne vom implica în continuare și vom susține financiar acest proiect.
În anul școlar 2019/2020 avem în continuare două eleve în clasa a IX-a și una în clasa a X-a, la liceul din Solotvino, pentru care trebuie să asigurăm finanțarea cu suma totală de 20 mii de lei.
În al doilea rând, în paralel cu școlarizarea de care am vorbit mai înainte și pentru a califica copiii capabili să acceadă la studiile liceale, îi vom pregăti la Centrul social din Poroșcovo, care urmează să se deschidă în această toamnă, unde, în prim plan, vor sta cursurile de limba ucraineană și română, cu profesori calificați, în care vor fi cuprinși, în paralel, părinți și copii.
Această întreagă acțiune de construire, dotare, organizare și toate celelalte necesare funcționării centrului cad în sarcina Asociației Dor de Vatră, persoană de contact, Ioana Horvat, telefon 0765/72.32.32, e-mail: dordevara@yahoo.com, asociație la care părintele Eftimie Mitra este colaborator permanent și care s-a dedicat în totalitate realizării acestui centru social. (Amănunte pot fi găsite pe pagina de web VOLOHH: români uitați de lume în vestul Ucrainei.)
Pentru dotarea cu mobilier mic pentru nivelul grădiniță și clasele începătoare a Centrului social din Poroșcovo facem apel la instituțiile și persoanele care dețin astfel de mobilier, pe care nu-l mai utilizează, ca să-l doneze Centrului social din Poroșcovo. (Persoana de contact este părintele EFTIMIE MITRA, Schitul Sfinții Români, Grădiștea de Munte, jud. Hunedoara, telefon 0737/64.82.49.)
Soliditatea și reușita proiectului “Școală pentru copiii din Poroșcovo” depind în cea mai mare măsură de resursele financiare aduse de noi în derularea acestui proiect. Pentru aceasta, fac apel la bunătatea și mărinimia specifică românilor, care niciodată nu au rămas nepăsători la necazurile și suferințele semenilor. La urma urmelor, o faptă creștinească ca aceasta nu rămâne nerăsplătită, reamintindu-ne mereu îndemnul monahului de la Rohia, părintele Nicolae Steinhardt, potrivit căruia mai fericit este cel ce dă decât cel ce ia.
Într-o etapă viitoare, ne gândim să abordăm posibilitatea ca cei care încheie ciclul școlar de 10 ani să poată urma o școală profesională în România, crescând astfel numărul copiilor calificați într-o meserie. Îi rugăm pe donatorii care vor să ajute, să depună sumele de bani în cont bancar IBAN RO24RNCB 0803037676310004 la B.C.R., Sucursala Alba Iulia, titular Butan Nicolae, tel. 0741/07.45.04 sau cu mandat poștal, pe adresa Butan Nicolae, Post Restant Oficiul Poștal nr. 1, municipiul Alba Iulia. jud. Alba.
Aducem mulțumiri tuturor și, în mod special, părintelui Eftimie Mitra, dr. Ioan Botoș din Apșa de Jos și domnului Chiș Vasile din Sighet, pentru contribuția hotărâtoare în derularea acestui proiect.
Alba Iulia, 8 septembrie 2019
NICOLAE BUTAN
Un sfat de urmat și pentru noi, mureșenii
Dragi și stimați cititori ai revistei “Formula AS”,
Nădăjduim din suflet ca dragul dvs. de-a face bine să-și arate puterea și în cazul copiilor români din Ucraina. În sensul acesta, vă propunem, ca vreme de două luni, donațiile către Fundația de cultură “Formula AS”, pentru “Cazurile de extremă urgență”, să fie direcționate către proiectul “Școala românească din Poroșcovo”. Binele pe care-l veți face nu va sprijini, în cazul acesta, doar deznădejdea și sărăcia, ci viitorul unor copii reîntorși, prin luminile școlii, la obârșia lor. Vine Crăciunul! Darul dvs. îi va spori strălucirea înmiit. Vă mulțumim!
SÂNZIANA POP
