În urma unor studii efectuate pe mai mult de 40 de grupuri de persoane din mediul online, psihologii americani au descoperit mai multe motive comune pentru care copiii ajung să se înstrăineze la maturitate de cei care le-au dat viață.
În opinia specialiștilor, de cele mai multe ori problemele apar din cauza comunicării deficitare dintre membrii familiei, mai ales după ce copiii devin adulți, iar părinții nu îi mai înțeleg.
Insistați că aveți dreptate - Cu toții avem povești diferite despre trecut, chiar și despre cel pe care îl avem în comun cu alte persoane. Dar, atât timp cât insistați asupra versiunii dumneavoastră, copiii simt că nu au dreptul la propria lor perspectivă asupra a ceea ce au trăit. Acceptați poveștile lor ca fiind adevărate pentru ei.
Nu vă cunoașteți cu adevărat copiii - Viața i-a învățat lecții pe care dumneavoastră, părinții, poate că nu le cunoașteți. Nu sunt aceiași oameni ca pe vremea când erau copii, chiar dacă credeți că sunt. Nu presupuneți că știți ce gândesc și ce simt copiii dumneavoastră acum, adulți fiind.
Vă vedeți copiii exact așa cum erau ei în copilărie - De obicei, pentru părinți, copiii rămân toată viața, la propriu, copii și încă le atribuie roluri: copilul harnic, copilul leneș, copilul îndemânatic, copilul nepriceput, copilul fricos, copilul curajos ș.a. Există posibilitatea ca cei care au crescut sub ochii dumneavoastră să își fi schimbat radical personalitatea, comportamentul sau să fi devenit mai responsabili, cu slujbe importante, cu afaceri de condus. Dați-le o șansă să vă arate cine sunt acum, fără a-i critica în baza a cum credeți dumneavoastră că sunt. S-ar putea să fiți surprinși.
Credeți că divorțul nu îi mai poate afecta pe copii - Ei bine, s-ar putea ca acest lucru să îi afecteze profund chiar și în viața de adult, așadar explicați-le încă o dată că divorțul din familie nu a avut loc din cauza lor. Recunoașteți-vă incapacitatea de a fi prevenit acest lucru. Recunoașteți durerea lor, chiar dacă s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Lăsați-i să vă spună ce a însemnat pentru ei separarea dumneavoastră de mama (tatăl) lor fără a fi defensivi. Exprimați-vă regretul și spuneți-le că pot trece mai departe pentru că și dumneavoastră ați făcut-o.
Nu îl lăsați să își conducă propria viață - Sunt adulți acum, iar copiii au dreptul la propriul lor stil de viață, religie, parteneri și diverse alegeri. Amintiți-vă acest lucru.
Ignorați limitele impuse de ei - Dacă interveniți abuziv în viața lor personală sau “vă băgați nasul unde nu vă fierbe oala”, vorba proverbului, este cazul să nu o mai faceți. Și nici să împărtășiți altora secretele pe care vi le-au dezvăluit, nici măcar fraților lor.
Îi ascultați, dar nu îi auziți cu adevărat - Interveniți de fiecare dată în discuție, fără să-i lăsați să își spună punctul de vedere. În loc să le cereți să facă ceva explicându-le motivele pentru care v-ați dori să facă acel lucru, le impuneți din start. Ar fi cazul să încetați în a mai face acest lucru și să aveți o comunicare eficientă, bazată pe respect și afecțiune. Dacă nu înțelegeți de ce au acționat într-un fel sau au luat o anumită decizie, rugați-l să vă explice încă o dată.
Sunteți părtinitori - Certurile între frați nu ar trebui să fie ceva în care ar trebui să interveniți ferm și în mod imperativ. Lăsați-i să își rezolve singuri conflictele, indiferent de cine credeți că are dreptate într-o anumită dispută. Nu încercați să fiți mediatori dacă nu reușiți să fiți imparțiali.
Îi șantajați emoțional - Atunci când nu reușiți să obțineți ceea ce vreți de la un copil devenit adult, încercați să ajungeți la el prin intervenția unei alte persoane sau chiar apelați la ajutorul soțiilor (soților) lor pentru a face ceea ce vă doriți. Aduceți o a treia persoană într-o problemă care ar trebui să rămână doar între voi, iar acest lucru este dăunător relației dintre dumneavoastră și copilul-adult.
Uitați că nu mai puteți lua decizii în locul lor - Doar pentru că sunteți în continuare părintele lor, nu puteți “intra cu bocancii” în viața lor. Trebuie să vă dați înapoi și să așteptați să fiți întrebat sau să vi se ceară ajutorul, opinia sau înțelegerea dumneavoastră. Imaginați-vă că există o ușă între voi și ei: bateți mai întâi și nu intrați decât dacă sunteți invitați!
