Sistemul imunitar este protectorul nostru - sarcina lui “de serviciu” este aceea de a apăra organismul împotriva bolilor și a corpurilor străine dăunătoare. Sistemul identifică, mai întâi, bacteriile, virușii, ciupercile și paraziții care pândesc în corp, după care își trimite “trupele de atac” - celulele/globulele albe din sânge - pentru a distruge “invadatorii” și țesuturile pe care le infectează. Cercetătorii ne dezvăluie câteva fapte surprinzătoare despre sistemul imunitar.
Unii oameni au un sistem imunitar scăzut sau nu au deloc
Un film artistic din 1976, “The Boy in the Plastic Bubble”, prezintă povestea unui băiat cu sistem imunitar deficitar, care trebuie să-și trăiască viața într-un mediu complet steril, deoarece corpul lui nu poate lupta împotriva infecțiilor. Deși este vorba de o ficțiune, boala sistemului imunitar - imunodeficiența combinată severă este cât se poate de reală și apare la aproximativ 1 din 100.000 de nașteri.
Oamenii au crezut mult timp că bolile sunt cauzate de “dezechilibrul umorilor”
Teoria germenilor, care stabilește, în mod corect, că microorganismele cauzează unele boli, a devenit predominantă în secolul al XIX-lea. Înainte de această teorie, umorismul a dominat gândirea medicală occidentală timp de aproape 2.000 de ani. Potrivit umorismului, corpul omenesc ar fi compus din patru substanțe lichide, numite “umori”: sânge, bilă galbenă, bilă neagră și limfă. Un surplus sau o deficiență a uneia sau mai multor umori provoacă boli și dizabilități, susțineau adepții teoriei. În consecință, tratamentul bolilor, de exemplu “lăsarea de sânge”(sângerarea terapeutică), era axat pe încercarea de a restabili echilibrul umorilor.
Cea mai veche referire la imunitate datează de acum 2.000 de ani
Primul vaccin a fost realizat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar oamenii știau, cu mult înainte, despre importanța imunității.
În timpul epidemiei de ciumă din Atena (430 î.Hr.), grecii și-au dat seama că persoanele care supraviețuiseră, anterior, variolei, nu au mai contractat boala a doua oară. De fapt, acești supraviețuitori erau adesea solicitați să ajute la îngrijirea celor afectați de variolă, potrivit unui articol din 1998, publicat în Journal of Infectiuos Diseases.
În secolul al X-lea, vindecătorii chinezi au început să inoculeze pulbere din cojile rănilor unor bolnavi de variolă în nasurile pacienților sănătoși, care au contractat apoi o formă ușoară a bolii, după care au devenit imuni. Această practică s-a răspândit și în Europa și Noua Anglie în anii 1700.
Simptomele bolii sunt uneori rezultatul unui sistem imunitar care “își face treaba”
Adesea auzim că bacteriile, virusurile și ciupercile sunt cauza simptomelor bolii, dar acest lucru este incorect din punct de vedere tehnic. Simptomele bolii apar, uneori, deoarece sistemul imunitar reacționează la microorganisme. În cazul unei răceli, de exemplu, sistemul imunitar intră în acțiune când virusul invadează celulele epiteliale din tractul respirator superior. Elementele chimice ale sistemului imunitar, numite “histamine”, dilatează vasele de sânge și le cresc permeabilitatea, permițând proteinelor și celulelor albe să ajungă la țesuturile epiteliale infectate.
Bacteriile intestinale sunt cheia unui sistem imunitar sănătos
Corpul uman găzduiește trilioane de bacterii. În tractul gastrointestinal, acești microbi sunt adesea benefici, ajutând digestia și sintetizând vitaminele B și K. Cercetările au arătat, de asemenea, că bacteriile intestinale ajută în diverse moduri sistemul imunitar pentru a ne menține sănătoși. Printre altele, produc anticorpi utili și măresc reacția proteinelor intestinale, ceea ce face ca sistemul imunitar “să repare” leziunile interne.
Lumina soarelui are efecte complexe asupra sistemului imunitar
De zeci de ani, oamenii de știință atrag atenția că expunerea la soare - în special la radiațiile ultraviolete (UV) - poate suprima reacția sistemului imunitar la infecții bacteriene, virale și fungice. În același timp, însă, lumina solară determină organismul să producă vitamina D. Un studiu recent, publicat în revista “Nature Immunology”, a sugerat că celulele T (“atacanții” sistemului imunitar) nu se mobilizează dacă detectează doar cantități mici de vitamina D în fluxul sanguin. În plus, alte cercetări sugerează că vitamina D ar putea induce producerea de peptide anti-microbiene în piele - acești compuși ajută la apărarea organismului împotriva a noi infecții.
Meduzele arată cât de vechi este sistemul imunitar
Există două aspecte la fel de importante ale sistemului imunitar: imunitatea înnăscută și imunitatea dobândită. Sistemul imunitar înnăscut este format din celule și proteine care sunt întotdeauna gata să lupte împotriva microorganismelor la locul infecției; sistemul imun dobândit intră în acțiune atunci când agenții patogeni ocolesc apărătorii înnăscuți.
Nevertebratele, în general, nu au imunitatea dobândită pe care o au vertebratele. Însă, la sfârșitul secolului al XIX-lea, biologul rus Élie Metchnikoff a descoperit că nevertebratele au un sistem imunitar înnăscut.
Într-o seară din decembrie 1882, Metchnikoff a înțepat o meduză cu un spin de trandafir. Când a examinat-o a doua zi, a descoperit o multitudine de celule minuscule care încercau să “înghită” spinul (un proces imunitar înnăscut, numit “fagocitoză”). Important este că meduza a rămas în mare parte neschimbată de aproximativ 500 de milioane de ani, cu mult înainte ca vertebrele să intre în scenă, ceea ce sugerează că sistemul imunitar înnăscut are rădăcini foarte vechi.
CÂND... SISTEMUL GREȘEȘTE
În mod normal, sistemul imunitar poate face diferența dintre celulele străine și propriile celule. În cazul unei boli autoimune, însă, el “confundă” unele părți ale corpului, astfel că eliberează proteine (anticorpi) care atacă celulele sănătoase. O boală autoimună este o afecțiune în care apărarea naturală a organismului devine hiperactivă, atacând țesuturile normale ca și cum ar fi elemente străine.
Doctorii nu știu ce anume cauzează “greșelile” sistemului imunitar. Cert este că unele persoane prezintă o probabilitate mai mare de a suferi de astfel de afecțiuni, mai ales femeile.
Anumite boli autoimune, cum ar fi scleroza multiplă și lupusul, sunt “moșteniri de familie”, ceea ce nu înseamnă că toți membrii familiei vor suferi, neapărat, de aceeași boală, dar vor moșteni o anume susceptibilitate la o astfel de afecțiune.
Deoarece incidența bolilor autoimune este în creștere, cercetătorii suspectează factori de mediu, cum ar fi infecțiile și expunerile la substanțe chimice sau la solvenți.
Un alt factor declanșator ar putea fi “dieta occidentală”: consumul de alimente bogate în grăsimi și zahăr, precum și alimentele puternic prelucrate cauzează inflamații, care ar putea declanșa un “răspuns” din partea sistemului imunitar. Totuși, această teorie nu este confirmată.
O altă teorie este “ipoteza igienei”: din cauza vaccinurilor și a antisepticelor, copiii din ziua de azi nu sunt expuși la atâția germeni patogeni ca în trecut. Această lipsă de expunere ar putea face ca sistemul lor imunitar să reacționeze excesiv la substanțe inofensive.
Există peste de 80 de boli autoimune. Iată câteva dintre cele mai obișnuite:
Diabetul de tip 1 - Pancreasul produce hormonul numit insulină, care ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge. În diabetul de tip 1, sistemul imunitar atacă și distruge celulele producătoare de insulină din pancreas. Nivelul ridicat de zahăr din sânge poate deteriora vasele de sânge, dar și organe ca inima, rinichii, ochii și nervii.
Artrita reumatoidă - Sistemul imunitar atacă articulațiile, provocând roșeață, căldură, durere și rigiditate la nivelul articulațiilor. Spre deosebire de osteoartrită, care se face simțită odată cu înaintarea în vârstă, artrita reumatoidă poate debuta încă de la vârsta de 30 de ani.
Psoriazis / artrita psoriazică - Celulele pielii cresc în ritm normal, iar când nu mai sunt necesare, corpul “se debarasează” de ele. Psoriazisul determină înmulțirea rapidă a celulelor pielii; cele excedentare se acumulează și formează zone tegumentare roșii, reliefate (plăci cutanate) care prezintă cruste. Aproximativ 30% dintre persoanele cu psoriazis dezvoltă, de asemenea, umflături, rigiditate și durere la nivelul articulațiilor. Această formă a bolii se numește artrită psoriazică.
Scleroza multiplă - Boala afectează teaca de mielină (stratul protector care înconjoară celulele nervoase). Deteriorarea tecii de mielină împiedică/afectează transmiterea semnalelor de la creier la organe, ducând la: amorțeală, slăbiciune, probleme de echilibru, dificultăți la mers. Boala prezintă mai multe forme, care progresează în mod diferit. După 15 ani de la îmbolnăvire, aproximativ 50% din persoanele cu scleroză multiplă au nevoie de ajutor pentru a se putea deplasa.
Lupus eritematos sistemic (lupus) - Deși medicii l-au descris, inițial, ca pe o boală de piele (din cauza erupției cutanate pe care o produce), lupusul afectează, în realitate, multe organe, inclusiv articulațiile, creierul, rinichii și inima. Cele mai frecvente simptome sunt: durerea articulară, oboseala și erupțiile cutanate.
Boala intestinului inflamat - Boala Chron poate produce inflamarea oricărui segment al tractului gastrointestinal, de la gură până la anus. Colita ulcerativă afectează numai mucoasa intestinului gros (colon) și a rectului.
Boala Addison - afectează glandele suprarenale, care produc hormonii numiți cortizol și aldosteron. Insuficiența acestor hormoni afectează modul în care organismul utilizează și stochează carbohidrații și zahărul. Simptomele includ: slăbiciune, oboseală, scădere în greutate și scăderea nivelului de zahăr din sânge.
Boala Graves - atacă glanda tiroidă, determinând-o să producă prea mulți hormoni. Surplusul de hormoni tiroidieni dinamizează activitățile corpului, provocând simptome precum nervozitate, bătăi rapide ale inimii, intoleranță la căldură și pierdere în greutate. Un simptom comun al acestei boli îl reprezintă ochii bulbucați - exoftalmia, care afectează până la 50% dintre persoanele suferinde.
Sindromul Sjögren - Atacă articulațiile și glandele care asigură lubrifierea ochilor și a gurii. Semnele distinctive sunt durerea articulară, ochii uscați și gura uscată.
Tiroidita Hashimoto - Producerea de hormoni tiroidieni încetinește. Se manifestă prin creșterea în greutate, sensibilitatea la frig, oboseala, căderea părului și umflarea tiroidei (goiter).
Miastenia gravis - Afectează nervii care ajută la controlul creierului asupra mușchilor. Se manifestă prin slăbiciune musculară, care se agravează în timpul activității fizice și se ameliorează la repaus. Adesea sunt implicați mușchii care controlează înghițirea și mișcările feței.
Boala celiacă - Cei suferinzi nu pot consuma alimente care conțin gluten - o proteină aflată în grâu, secară și alte produse din cereale. Atunci când glutenul se află în intestin, sistemul imunitar îl atacă și provoacă inflamație. Un mare număr de persoane prezintă sensibilitate la gluten, care nu este o boală autoimună, dar poate avea simptome similare, cum ar fi diareea și durerea abdominală.
Dacă aveți simptome caracteristice unei boli autoimune, adresați-vă, după caz: reumatologului (care tratează boli ale articulațiilor, artrita reumatoidă și sindromul Sjögren); gastroenterologului (pentru afecțiuni ale tubului digestiv, boala celiacă și boala Chron); endocrinologului (pentru afecțiuni ale tiroidei - boala Graves și boala Addison); dermatologului (pentru psoriazis și alte boli de piele).
(surse - livescience.com, healthline.com/health/autoimune-disorders; foto - ziaruldesanatate.ro)
