Integrarea agriculturii românești în sistemul Uniunii Europene și dezvoltarea rurală, stoparea migrației tinerilor de la țară la oraș, sau în țările Europei cu o agricultură superintensivă, prin crearea de locuri de muncă finanțate cu proiecte europene, este o promisiune prea puțin onorată de vremelnicii guvernanți perindați la conducerea țării.
Ministrul Petre Daea a fost printre puținii miniștri la agricultură, preocupați de absorbția fondurilor comunitare capabile să sprijine procesul de modernizare al satelor. Acolo unde am avut primari destoinici, rezultatele se văd. De pildă, în județul Mureș, poate fi luat ca un etalon comuna Râciu.
Apoi, prin orientarea tinerilor spre sectoare nonagricole, spre exemplu, în satul Cund, comuna Bahnea, și comuna Daneș, Călimănești - comuna Fântânele, Chendu - comuna Bălăușeri, unde s-au dezvoltat serviciile și turismul rural. Am văzut în comuna Biertan, județul Sibiu, cât de mult s-au dezvoltat serviciile legate de turism.
Totuși, dacă privim din afară, în aproape toate localitățile mari mureșene se văd schimbări majore în arhitectură, în infrastructură. Sunt localități mureșene unde tineretul s-a orientat spre culturi sau produse tradiționale ecologice. Ibănești, Saschiz, Idicel Pădure sunt localități căutate și pentru produsele ecologice oferite turiștilor, din țară și străinătate. Treptat, de la an la an produsele românești tradiționale, cu denumiri geografice, câștigă teren pe piața europeană.
Respectarea normelor sanitar-veterinare în industria alimentară, cât și la nivelul microfermelor de producție, reprezintă un subiect foarte important pentru U.E., deoarece are un impact major, direct asupra sănătății consumatorilor. De exemplu, s-a impus un control riguros la exportul produselor apicole către beneficiarii tradiționali - Germania și Franța, unde s-au instituit controale severe în privința urmelor de antibiotice în mierea de albine. De remarcat și existența la Unitatea Fitosanitară din Târgu-Mureș a celui de al doilea laborator modern, după București, pentru testarea rezidurilor de pesticide din produsele vegetale.
Concret, să vedem ce prevede Politica Agricolă Comună (PAC), care utilizează circa 50% din totalul fondurilor comunitare.
Politica Comunitară urmărește următoarele aspecte: asigurarea unui nivel de viață decent pentru producătorii agricoli, prin acordarea de subvenții din fondurile comunitare. Din nefericire, subvențiile acordate României sunt mult sub nivelul celor acordate altor state; creșterea calității produselor agroalimentare prin respectarea standardelor comunitare; protejarea mediului și respectarea condițiilor de bunăstare a animalelor domestice; creșterea investițiilor străine în agricultură și industria alimentară; dezvoltarea rurală; legislație în domeniul veterinar de control de pe piața internă; controlul granițelor; măsuri de control al bolilor animaliere; protecția sănătății publice; asigurarea de condiții corespunzătoare de viață pentru animale și legislația în domeniul fitosanitar. La acest capitol mă neliniștește interzicerea culturilor modificate genetic în agricultura României, în timp ce șroturi și făina din soia modificată genetic se importă masiv din SUA și America latină.
Pe lângă avantajele amintite, din nefericire există și numeroase dezavantaje, faptul că am devenit o colonie economică după războiul rece și că suntem tratați ca atare, este cel mai mare neajuns...
