La împlinirea unui sfert de veac de la Revoluția din Decembrie, cadrele militare în rezervă și invitații au vorbit despre lovitura de stat, cu accent pe evenimentele derulate la Târgu-Mureș, în iarna anilor 1989-1990. După trei decenii, un subiect delicat, cel al condițiilor înființării consiliilor locale ale frontului salvării naționale, pe fondul escaladării multietnicității și, în țară, al așa numitelor celule de criză, a fost dezbătut de Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere și a Veteranilor de Război, prin vocea președintelui asociației, gl mr (r) Gheorghe Popa și invitatului Vasile Tomoioagă, președintele fostului Oficiu pentru probleme organizatorice și îndrumare obștească, în prezența primarului Dorin Florea și a cadrelor militare active și în rezervă.
După 30 de ani, iarna 1989-1990 rămâne în istorie una însângerată, revoluționari și mari nume din structurile armate, plecând după o stea mai norocoasă pentru țara lor, cu prețul vieții, evenimentele din România, care au condus la îndepărtarea regimului comunist, fiind cele mai violente consemnate în istoria țărilor Europei de Est. În absența informațiilor, singura instituție media fiind cea aservită, vinovați fără de vină au devenit victime, nume condamnabile rămânând în libertate. “Armata e cu Noi!” și “Victorie, am Învins!” au fost primele cuvinte care au pus capăt manifestărilor, dar s-au făcut auzite și cuvintele masacru, teroriști și genocid, acesta din urmă extrapolând numărul revoluționarilor uciși la Timișoara. Mascând lovitura de stat și o regie de natură psihologică, semnalând teroare, cultivând, pe de altă parte, neîncrederea populației în forțele de ordine, cuvintele au contribuit la menținerea unor zile și nopți tensionate, la îndepărtarea prin proces a familiei Ceaușescu și la o amânată analiză a dosarelor Revoluției confiscate, pe măsură ce arhivele CNSAS, utilizate selectiv, au devenit instrument politic. Două evenimente succesive, lovitura de stat și revoluția confiscată au fost posibile, în mod ironic, în timp ce populația, în special în Capitală, s-a răzbunat pe ceea ce avea încredere, forțele de siguranță națională.
Primarul Dorin Florea a luat cuvântul în cadrul dezbaterii, accentuând faptul că un regim nu poate fi înlocuit, în timp scurt, cu un alt regim, populația având dreptul de a cunoaște atât eforturile structurii armate, cât și întreaga istorie a evenimentelor din Decembrie 1989 și a perioadei de tranziție care a urmat. “Nu suntem un popor care să ne distrugem instituțiile, populația trebuie să înțeleagă că trecerea de la un regim la altul este dificilă. Românii nu vor avea liniște până când nu vor cunoaște adevărul despre istoria lor, din ultimii 30 de ani”, a afirmat edilul Târgu-Mureșului, menționând că instituții de presă centrale pot aduce deservicii, misitificând sau închizând căi de acces spre realitățile evenimentelor decembriste și post decembriste din țară și din afara sa. Armata a vegheat și în Mureș, protejând populația și instituțiile statului și respectând ordinul de a preîntâmpina o posibilă ocupație, după îndepărtarea violentă a ministrului Apărării. La Târgu-Mureș, cadrele militare au supravegheat coloana de muncitori care s-a deplasat de la intreprinderea IMATEX spre sediul Primăriei și sediul Palatului Administrativ, la acesta din urmă, unde se aflau membri ai organizației care avea să devină UDMR, accesul armatei fiind oprit. Și la Târgu-Mureș, fraternizarea cu instituția armatei a evitat un număr mare al victimelor umane și distrugeri materiale, a descris președintele ACMRRVR Mureș, referindu-se la zilele și nopțile din intervalul 20-21 decembrie 1989, zilele revoluției târgumureșene. Patru dintre cei șase revoluționari târgumureșeni au căzut în acea noapte, însă peste flacăra aprinsă în memoria revoluționarilor s-a așternut lunga iarnă a anilor 1989-1990, orașul devenind unul dintre punctele fierbinți de start al normativelor sofisticate.
În componența locală a Frontului Salvării Naționale, numele propus de structura armată a fost cel al colonelului Ioan Judea, remarcându-se prin poziția sa împotriva diversiunilor și fiind deseori ținta organizațiilor pro-etnice târgumureșene. În prezent, președinte de onoare al Asociației Cultul Eroilor Filiala Mureș, domnia sa împărtășește și victorii și dezamăgiri, la fel ca și fostul viceprimar Nicolae Moldovan. Colonelului Ioan Judea i-a atras trecerea în rezervă cazul Hădăreni, mai precis dificultatea instrumentării sale în mijlocul populației rome, aceasta amenințând fie că va redeschide conflictul, fie nedorind să prezinte autorităților acte de identitate, în timp ce sătenii români și maghiari s-au temut în a da suficiente declarații concrete.
Cazul a fost monitorizat de Liga pro Europa, ulterior și de Ambasada SUA la București. În anii funcționării departamentului pentru minorități, cauza respinsă în țară, privind despăgubirea romilor implicați în conflict, numiți încă, în anul conflictului, 1993, țigani, a fost admisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Una dintre porțile de intrare sau consolidare a legislației privind toleranța etnică și drepturile omului a fost, din păcate, și acest conflict, cauza revoluționarilor uciși rămânând tot mai îndepărtată. În Mureș, peste ani, a fost confirmată și intenția, negată inițial, în acel punct de start, de fărâmițare a învățământului.
Concluzia dezbaterii a fost că multe lucruri au rămas încă nespuse și nescrise, faptele semnalate de istorici nefiind luate în seamă sau au fost mediatizate selectiv, iar cele semnalate în mod izolat de politicieni nu au fost suficiente pentru a combate urmările a două evenimente nefaste, poate prin modul în care s-au succedat. România a cunoscut o excesivă politizare, inclusiv în plan economic și social. Invalidarea în bună parte a economiei de tip comunist a permis validarea, în timp relativ scurt, a unui mediu economic privat fragil, împovărat de taxe, intrarea în Alianța Nord Atlantică și, ulterior, în Uniunea Europeană, sub semnătura angajamentelor, survenind la rându-i pe un fond fragil.
Certă rămâne intenția de sacrificare în bloc a Armatei, după îndepărtarea abuzivă a vârfurilor sale, și intenția de sacrificare în bloc a servicilor secrete, urmând utilizarea arhivelor sale în următoarele legislaturi. Probabil, aceasta a fost miza Maltei, în culisele căreia serviciile secrete fuseseră deja discreditate înainte de 1989, prin fuga lui Mihai Pacepa în SUA, urmată de demiteri în grabă în ambasade și în țară. De cealaltă parte, în rivalitatea dintre cele două state, președintele fostei Uniuni Sovietice își asumase un rol pacifist, dând poate un cec în alb alianței și noii configurări a zonelor de influență.
În fotografie, Monumentul închinat eroilor Revoluției, în forma inițială, din Parcul Nicolae Bălcescu din Târgu-Mureș. O a doua troiță, maramureșeană, se află în Piața Bulgarilor, ambele supuse intemperiilor, vandalizării și diversiunilor. Conflictele continue între consilii și primari au impiedicat ridicarea unui monument al generalului Ștefan Gușă, căruia i se datorează fraternizarea populației revoluționare cu armata.
