Interviu cu Hajnal Iuliu (ex-jucător al echipei A.S. Armata Târgu-Mureș)
Cu Gyuszi Hajnal, fostul fotbalist emblematic al formației târgumureșene A.S. Armata, mă-ntâlnesc aproape săptămânal. La cei 68 de ani ai săi, Gyuszi a rămas același tip jovial, cu o ținută (postură) sportivă de invidiat, mereu cu capul sus și privirea înainte, de parcă l-ar căuta (din priviri) pe Muri (Mureșan, fost atacant; n.a.), ca să știe unde să-i paseze mingea...
Zilele trecute, la o cofetărie, am stat de vorbă, pe îndelete, subiectul discuției fiind, evident, fotbalul.
- Gyuszi, nu te-ai schimbat aproape deloc!
- Încerc să mă mențin, chiar dacă nu mai joc fotbal; vara înot, iar în restul timpului sunt mereu pe bicicletă. Ciclismul este noua mea pasiune, nu știai?!
- Nu jucai mereu tenis?
- Acum, rar, rar spre deloc!
- Fotbalul, bănuiesc, doar la televizor?
- Îți spun sincer, poate n-o să mă crezi, dar de când m-am lăsat de fotbal și până acum doi ani, în 2017, nicio grupare sportivă nu mi-a propus să fiu antrenor (principal) de fotbal, deși sunt antrenor emerit! Nimeni n-a apelat la ajutorul meu!
- Ai vreo explicație?
- Aș vrea eu, dar n-am! Am însă câteva observații.
- Zi-le, le notez!
- Uite, poate cei din generațiile tinere nu știu, dar noi (cei de la A.S. Armata Târgu-Mureș) am jucat fotbalul cu sufletul, din respect pentru miile de spectatori care veneau la meciurile noastre. Fiecare dintre noi era angajat pe undeva, pe la vreo întreprindere/fabrică, de unde primeam salariul, apoi aveam indemnizația lunară și, evident, primele de joc. Cu alte cuvinte, vreau să-ți spun, bănuiesc că știi și tu, banii nu ne dădeau afară din casă! Când pierdeam vreun meci la Târgu-Mureș, lunea îmi era rușine pur și simplu să ies din casă, numai ca să nu mă-ntâlnesc cu fanii noștri!
Acum, din păcate, fotbalul de cotizație a schimbat mult acest joc sportiv!
Părinții copiilor plătesc antrenorilor o grămadă de bani, în speranța că-și vor vedea odraslele, nu peste mult timp, mari fotbaliști! Într-un fel, îi înțeleg. Oricare părinte vrea ca, cred că ești și tu de acord cu mine, copilul lui să o ducă mai bine. Infrastructura este antică, veche și de demult! Terenurile de fotbal sunt puține, puține de tot, iar instruirea copiilor lasă mult de dorit!
După 20 de ani de fotbal la A.S. Armata, după ce am fost selecționat de 16 ori în echipa națională a României (5 jocuri care au intrat în palmaresul Naționalei și în 11 meciuri care n-au fost incluse în palmaresul echipei României, n.a.), poate n-o să mă crezi, dar niciun antrenor de fotbal de la copii și juniori nu m-a chemat să le arăt copiilor cum se lovește mingea de fotbal! O fi știind ei mai bine?! Sau poate stăpânesc ei mai bine biomecanica lovirii mingii!
Ei bine, în acest context, am răspuns solicitării F.R.Fotbal și am acceptat să fiu un fel de antrenor zonal, aici în Ardeal, ocupându-mă de fotbaliștii Under 15 și Under 17, de “Cupa Satelor” și de proiectul “Fotbal pentru Toți”. În plus, activez și în cadrul Asociației Județene de Fotbal.
Ah, să nu uit: cum ziceam, din 2017 mă ocup de echipa de fotbal din localitatea Pănet (situată foarte aproape de municipiul Târgu-Mureș, n.a.), ca antrenor.
- Gyuszi, dar cei de la fosta F.C.M.Târgu-Mureș, actuala C.S.M., nu te-au solicitat?
- Alte întrebări ai?
- Am, firește. Uite, n-aș vrea să ocolim așa zisa... “Cooperativă”! Bănuiesc că ați făcut parte și voi din ea!
- Dacă există vreun jucător, antrenor ori conducător din fotbalul românesc, care a activat înainte de anul 1989, și-ți spune că nu a participat la meciuri aranjate, minte!
Noi, cele mai multe “probleme” le-am avut cu echipa Steaua București. Fiindcă amândouă echipele erau sub tutela Ministerului Apărării Naționale, depindeam foarte mult de... generalii de la București!
Îmi amintesc de un joc cu Steaua disputat în Capitală (în ediția 1969/70, în data de 13 sept. 1969, n.a.). La pauză, era 1-0 pentru A.S.Armata! La final, a fost 10-1 pentru Steaua, pentru că așa a stabilit “regizorul” că trebuie să se termine întâlnirea! Câteodată ne mai răzvrăteam și noi și-i băteam pe steliști, spre disperarea șefilor noștri, care trebuiau să dea explicații la...Centru! Parcă prin 1967 am bătut Steaua, la Târgu-Mureș, cu 2-1! Știu că am mai făcut și un 1-1, tot cu ei, la București, pe Stadionul “23 August”!
- Gyuszi, se mai vorbește și de alte meciuri cu “cântec”: cu F.C. Olt Scornicești (de care amintește Dumitru Dragomir într-o carte de-a sa), Corvinul Hunedoara, F.C. Argeș și...altele.
- Au fost și acestea, au fost și altele, nu poate nega nimeni că n-au fost pe vremea noastră meciuri “cu cântec” pe care le-am jucat cum ne-a indicat “superiorul”!
Știe toată lumea, acum nu mai are rost să dezvoltăm subiectul, ce naiba!
- O.K.! Spune-mi, te rog, care a fost cel mai talentat coechipier?
- Răspunsul are un singur nume: Miki Nagy. De departe, a fost un talent înnăscut, care a încântat, prin driblingurile sale, generații de iubitori ai fotbalului. Să nu uităm că, într-o perioadă, a jucat alături de marele Dobrin, la Dinamo Pitești/F.C. Argeș! Ce fotbaliști erau pe vremea aceea: Balaci, Dobrin, Boc ș.a.! Uite, și Kanyaro Attila a fost un jucător deosebit de talentat.
- Dintre adversari, de care-ți amintești?
- Oh, de mulți. Nu-i pot uita însă pe Tonca de la Jiul, Lereter de la Timișoara/Arad, Ion Nunweiller de la Dinamo, Ștefănescu de la Craiova ș.a. Poate o să-ți par lipsit de modestie, dar în vremea noastră se juca un fotbal de calitate, datorită, în primul rând, multor jucători care aveau niște calități incontestabile, care stăpâneau foarte bine procedeele tehnice. Uită-te, acum, la un stop din alergare, mingea sare din fotbaliști, parcă ar fi dat de un perete!
- Mai ții legătura cu foștii colegi?
- Bineînțeles! Cu diferite ocazii, ne vedem la un pahar de...vorbă! De obicei, răspund prezent Fodor, Stoica, Sălăgean, Cioloboc H., Szabó, Ispir ș.a. Când vine Laci (Bölöni, n.a.) acasă, suntem mai mulți.
- Se apropie Crăciunul. Ce faci de sărbători?
- Ca orice om, voi sta acasă cu familia. Nicăieri nu este mai frumos Crăciunul ca în mijlocul celor dragi! Este cea mai frumoasă sărbătoare a omenirii. În sunet de colinde, ne amintim de copilărie, cu un pahar de vin fiert în mână. Spiritul Crăciunului ne face, parcă, mai buni, mai înțelegători.
Tuturor, Crăciun fericit și La mulți ani!
- Cele bune și ție, Gyuszi!
HAJNAL IULIU
- născut în data de 30 aug. 1951, în localitatea Suplacu de Barcău (Bihor);
- locuiește în Târgu-Mureș din anul 1953;
- a jucat la A.S. Armata Târgu-Mureș timp de 20 de ani;
- a debutat în echipa României, la vârsta de 20 de ani, 9 luni și 18 zile, în data de 17 iunie 1972, sub conducerea antrenorului Angelo Niculescu;
- ultimul joc în Națională: la data de 5 iunie 1976;
- a jucat 5 meciuri în UEFA CUP;
(Sursa: transfermarket.com)
