În ziua de sâmbătă, 14 decembrie a.c., la Centrul de Dezbateri Socio-Politice și Culturale “Emil Aurel Dandea” din Târgu-Mureș, a avut loc lansarea cărții semnate de Vasile Netea, intitulată “Viața lui Nicolae Bălcescu”, carte apărută la Editura “Veritas” din Târgu-Mureș, în îngrijirea Fundației Culturale “Vasile Netea”, cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la nașterea istoricului și revoluționarului român. Evenimentul a fost organizat de Fundația Culturală “Vasile Netea”, în parteneriat cu Institutul de Cercetări Socio-Umane “Gheorghe Șincai” din Târgu-Mureș, Consiliul Județean Mureș, Biblioteca Județeană Mureș și Societatea Culturală “Alexandru Papiu Ilarian”. Despre cartea semnată de Vasile Netea au conferit, profesor universitar dr. Cornel Sigmirean, profesor universitar dr. Vasile Dobrescu, profesor universitar dr. Nicolae Ploeșteanu, Gelu Natea, fiul renumitului istoric, profesor dr. Dimitrie Poptămaș, cel care a fost gazda și moderatorul evenimentului. Chiar dacă nu a fost o participare foarte numeroasă, este o certitudine că la un astfel de eveniment, mereu se află lucruri noi, în legătură cu tema care se dezbate, deoarece, sunt aduse la cunoștință rezultatele unor studii, ale unor cercetători în domeniu. După introducerea rostită de prof. Dimitrie Poptămaș a luat cuvântul prof. univ. dr. Cornel Sigmirean, care a făcut referire, mai degrabă, la personalitatea lui Nicolae Bălcescu, “unul din nedreptățiții regimului comunist a ultimilor 30 de ani”, fiind marginalizat de istorici, filologi. Drept argument a citat “Istoria literaturii române” scrisă de Nicolae Manolescu, unde Nicolae Bălcescu nu figurează în carte. Distinsul profesor universitar s-a referit la personalitatea lui Nicolae Bălcescu, cel care a avut o viață scurtă, de doar 33 de ani, dar activitatea sa o depășește pe a multor longevivi, Nicolae Bălcescu devenind un simbol al Revoluției de la 1848-1849, chiar dacă n-a avut o carieră politică precum Kogălniceanu sau alții, care au ocupat, ulterior, funcții înalte în stat. Profesorul universitar Vasile Dobrescu și-a început expunerea prin a arăta că este un moment omagial, la trecerea a 200 de ani de la nașterea cărturarului și a omului politic și revoluționar, care a fost Nicolae Bălcescu, subliniind faptul că el a fost receptat ca o personalitate de vârf a Revoluției, fiind vorba de istoriografia modernă românească, chiar dacă unii l-au considerat prea utopic, prin ideile sale plasate, dar, totuși, apreciate ca deschizătoare de noi drumuri spre progres. În perioada regimului comunist, o parte din ideile sale au fost neglijate sau distorsionate, mai ales cele de natură socială, economică și politică. Distinsul profesor universitar a arătat, apoi, contribuția lui Vasile Netea prin seria de articole publicate în “Flacăra”, cele care stau la baza monografiei, arătând, într-o formulă sintetică, dar foarte atractivă pentru cititor, personalitatea lui Bălcescu. Spre deosebire de alți autori, Vasile Netea, înzestrat și cu un deosebit talent literar, a reușit să-l prezinte pe Bălcescu și ca om obișnuit, nu neapărat ca o personalitate, referindu-se la perioada sa școlară, familie, la iubita sa, Luxița, la Maria Cantacuzino, a doua sa mare iubire, amănunte care sunt omise de istoriografie. Iată, deci, ineditul acestor scrieri. “Netea ni-l dă pe Bălcescu ca om, ca om între oameni”. Profesorul universitar dr. Nicolae Ploeșteanu, cu toate că are o pregătire juridică, este totuși un împătimit al istoriei, conform introducerii făcute de profesorul Dimitrie Poptămaș. Nu este întâmplător, fiindcă, provine dintr-o familie de reputați istorici. Distinsul profesor universitar, după ce a mulțumit pentru invitația la acest colocviu despre Nicolae Bălcescu, a anunțat că înainte de a veni la eveniment, a adus cu el o fotografie a lui Nicolae Bălcescu care se afla pe biroul tatălui dumnealui - istoricul Grigore Ploeșteanu - și pe care a donat-o Societății Culturale “Vasile Netea”. În acest context, subliniem faptul că o participantă la acest colocviu despre Nicolae Băcescu, Maria Mera, artist plastic, a donat un tablou pictat de domnia-sa, a aceleiași personalități a Revoluției de la 1848-1849. Profesorul Nicolae Ploeșteanu a mărturisit că s-a documentat din scrierile tatălui său despre Nicolae Bălcescu și a remarcat faptul că este foarte exact în ceea ce privește personalitatea și semnificația lui Nicolae Bălcescu, pentru istoria românilor. Referindu-se la aceste studii, în contextul controverselor legate de Nicolae Bălcescu, se desprinde ideea de om politic realist, cu idealuri înalte, fiindcă “puterea este cea care poate să asigure independența și libertatea”.
Dezvoltând mai departe ideea, după lectura cărții, s-a oprit la câteva precizări cu referire la stagiul militar a lui Bălcescu, în capitolul “Un iuncăr printre flăcăii țării”, despre cum îi învăța de flăcăii care proveneau din familii nevoiașe și cu necunoaștere de carte, dar cu foarte multă dragoste de țară”. Vasile Netea îl pune pe Bălcescu în lumina de învățător. A treia idee pe care a dezvoltat-o a fost aceea de învățător al unor soldați ai lui Nicolae Bălcescu și importanța armatei în viața lui Nicolae Bălcescu. Nicolae Bălcescu trebuie privit din perspectiva faptului că, în cei doi ani de cazarmă, și el era iuncăr, om foarte instruit, dintr-un om firav a devenit un om cu un curaj tipic zonei militare. Astfel, la 19 ani, a avut curajul de a face parte dintr-o conspirație împotriva sistemului, curaj dat mai degrabă de o haină militară. În acest context, trebuie remarcat și faptul că prima lui scriere este cea de la Mărgineni, în timpul detenției sale, denumită “Puterea armată și arta militară de
la întemeierea Principatelor Valachiei până acum”. În această perioadă a realizat o chestiune remarcabilă: a întors detenția, aspectul negativ, de mii de ori, transformându-l într-unul pozitiv. În încheiere, a rostit o alocuțiune, Gelu Netea, fiul marelui istoric, care, mulțumind pentru evenimentul care s-a derulat, a oferit participanților la eveniment cartea pe care a scris-o, intitulată “Gelu despre Vasile Netea”, a cărei lansare a avut loc cu puțin timp în urmă.
