• “Eroul e - și ce rău îmi pare că ne servim de un nume de împrumut la un popor care nu are cuvânt pentru eroism, fiindcă eroismul a fost, veacuri întregi, felul de a fi al unui popor întreg, bătut din veac în veac de toate furtunile! - Erou e oricine care fără gând la el însuși a dat tot ce avea României; cu atât mai erou, cu cât a jertfit mai mult și cu cât a cerut mai puțin, cu cât i-a fost mai puțin recomandat sau poruncit să fie așa, cu cât a tras mai puțin din cărți și din exemple străine și cu cât mai mult i-a venit să facă așa din adâncul, neîntrebat și neîncercat de nimeni, al firii moștenite din strămoși. Erou e acela care a primit datoria sa așa cum nimeni n-ar fi fost în stare să facă și care a pregătit astfel și pe alții pentru a face ca dânsul”.
Nicolae Iorga (1871-1940), cel mai mare istoric român, scriitor, publicist, om politic patriot
***
• “Cântați, eroi, imnul martirilor, care de zeci de veacuri au sângerat pentru libertatea de azi. Cântați lauda vitejilor, care în singurătate și uitare au apărat de veacuri patria daco-romană de azi. Preamăriți, eroi întorși din moarte, pe eroii prieteni care acolo, departe, pentru gândul nostru, tot așa de puternic ca pentru gândul lor, au biruit prin moarte”.
Vasile Pârvan (1882-1927), istoric și arheolog
***
• “Descoperiți și-n plecăciune mă rog la bunul Dumnezeu,/ Vă ierte de-ați făcut păcate și dacă sufletul vi-i greu,/ Și-n raiul ne-ncăput vă pună să veșniciți cât lumea fie/ Pe voi, eroii țării mele, ce-mi însfințiți străbuna glie”. Și-o lacrimă cât bob de rouă vă las pe soclul ros de vânt/ Și-un muc de sfântă lumânare la nerostitul nost, cuvânt,/ Că voi ați fost de sorți aleșii, din ceia mulți și pătimiți/ Să fiți eroii țării mele, urcați la ceruri și-nsfințiți”.
Mircea Dorin Istrate (1945 -), poet imnolog creștin, colonel patriot S.R.I.
***
“Dacă nu poți fi erou, fii cel puțin om”.
Mircea Florian (1888-1960), filosof.
P.S. Când spunem erou, mergem cu gândul la ceva măreț, deosebit, la frații noștri care au dat din viața lor, vieții noastre. Azi nu ni se cere să ne jertfim viața pentru Neam și Țară; ni se cere o jertfă a cinstei, demnității, devotamentului de care noi trebuie să facem dovadă; Eroi putem să fim toți aceia care prin comportamentul nostru facem dovada dragostei și jertfei personale pentru Dumnezeu, aproapele și pământul care ne hrănește și adăpostește.
Dar oare noi, românii de astăzi, facem cinste înaintașilor prin faptele noastre? Suntem uniți într-o cauză dreaptă când țara ne este amenințată de foamete, necazuri, umiliri, scindări?
Ați făcut dovada, domnilor reprezentanți ai tuturor partidelor, că vă doare în cot de popor și țară, cu toată democrația care credeți că vă aparține. Vă gândiți numai la propriul interes și cum să ajungeți cât mai sus urcându-vă pe umerii noștri obosiți de greutatea umilințelor. Aceasta nu mai este democrație, ci hoțio-democrație. Aceasta nu este democrația pe care tot o așteptăm de atâta amar de vreme. Democrația este drumul jertfei personale în favoarea celor mulți și obidiți. Să ne dorim, domnilor români, să găsim acest drum al adevăratei democrații, altfel rătăcim... neștiind democrația și gustul ei adevărat și atât de bun. Dar cum spunea părintele Cleopa: “Răbdare, răbdare, răbdare...”.
Bunul Dumnezeu, să-i aibă în Împărăția cerească pe toți EROII patriei noastre, iar noi... “beneficiarii” jertfei lor, cuvintele Imnului Sfânt Românesc: “Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte...!”.
