Cu sufletele cernite și greu încercate, aducem omagiu de cinstire și de pioasă aducere aminte pentru unul dintre cei mai mari poeți români contemporani și în același timp unul dintre marii oameni de cultură și de vibrantă trăire românească din spațiul românesc, în special transilvănean, domnul LAZĂR LĂDARIU, care, în ziua de 1 ianuarie 2019 a trecut la Domnul, lăsând în sufletele noastre un gol imens. Era ziua de Anul Nou, sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, petreceam această zi împreună cu soția mea, Monica, la Deda, la părinții mei (noi toți eram prieteni și apropiați ai lui Lazăr Lădariu), când am primit vestea cumplită a trecerii în eternitate a lui Lazăr Lădariu. Am simțit că ceva s-a rupt în mine, a murit ceva și din mine, nu-mi puteam închipui viața fără Lazăr Lădariu. A fost, cred, cea mai grea zi de Anul Nou pe care am trăit-o vreodată. Am rămas fără cuvinte, fără glas, nu am mai putut comunica cu nimeni. Plângea toată ființa mea. Gândul, mintea, inima, sufletul, toate mă dureau pentru pierderea lui Lazăr Lădariu. Nu-mi puteam închipui că mă voi duce la redacția cotidianului “Cuvântul liber” și Lazăr Lădariu nu va fi acolo. Am suferit pentru pierderea lui ca pentru un părinte drag. Iar durerea sufletească, rana din inimă și din suflet nu s-a vindecat și, cu siguranță, nu se va vindeca niciodată. Lazăr Lădariu va fi mereu prezent în sufletul meu, va fi mereu viu pentru mine și pentru familia mea. Când aveam o bucurie, alergam la el, când aveam un necaz, alergam tot la el. Mi-a fost foarte apropiat, mi-a cunoscut bucuriile și necazurile, momentele de veselie și cele de întristare. Ce e foarte important e faptul că mi-a fost alături permanent și necondiționat, cu timp și fără de timp.
Era născut în ziua praznicului Bunei Vestiri, iar în anul 2019 ar fi împlinit vârsta de 80 de ani, dacă Dumnezeu nu l-ar fi chemat la El, să sălășluiască printre îngeri și să se plimbe împrejurul tronului ceresc. Se cuvine să îi aducem prinosul nostru de cinstire și de prețuire, de recunoștință și de dragoste, pentru tot ceea ce a întreprins domnia sa în viața pământească, din care mai mult de o jumătate de veac a închinat-o slujirii devotate neamului românesc și credinței noastre strămoșești. Trebuie să aducem un mare elogiu și cuvânt de apreciere pentru pilduitoarele înfăptuiri ale distinsului cărturar ardelean Lazăr Lădariu, potrivit îndemnului Sfântului Apostol Pavel, care zice: “Să aveți luare aminte pentru cei ce se ostenesc între voi, pentru cei ce vă cârmuiesc întru Domnul și bine vă sfătuiesc, și pentru munca lor să-i socotiți vrednici de prisoselnică dragoste” (I Tes. 5,12-13).
Domnul Lazăr Lădariu s-a născut într-o zi sfântă, într-o zi de măreață sărbătoare pentru creștinătate. A venit pe lume de sărbătoarea Bunei Vestiri - 25 martie, a anului 1939, în frumoasa localitate Idicel Sat de pe atât de binecuvântata vale a Mureșului Superior, într-o familie de oameni harnici, cinstiți și cu frică de Dumnezeu, care au insuflat copiilor lor dragostea față de Dumnezeu și de poporul român, dar și un adevărat cult al muncii cinstite și neîntrerupte, fapte care caracterizează întreaga viață a celui care urma să fie un luminător al poporului român, distinsul cărturar Lazăr Lădariu. Și-a iubit enorm satul natal, a iubit Idicelul său drag ca nimeni altul. Mereu spunea că atunci când el nu va mai fi pe acest pământ, va dori să fie o stea care să lumineze deasupra Idicelului. Cu siguranță, acolo sus, în cer, Lazăr Lădariu este o stea mare și luminoasă, care luminează și radiază căldură asupra Idicelului său drag, asupra tuturor celor care au trăit vreodată pe acele meleaguri.
Privind asupra vieții bogate în fapte și învățăminte a distinsului cărturar Lazăr Lădariu, putem constata cu ușurință că aceasta a fost o viață de dăruire continuă pentru toate instituțiile în care a activat de-a lungul vremii, instituții pe care le-a slujit cu cinste, omenie și dreptate, mai bine de o jumătate de secol.
Sunt bucuros într-un mod cât mai sincer cu putință, că eu personal, ca om atât de apropiat al distinsului cărturar Lazăr Lădariu, mă pot considera împlinit prin faptul că l-am cunoscut, că am avut onoarea, plăcerea și bucuria de a colabora cu domnia sa. Permanent l-am asigurat de sentimentele mele de dragoste, de profundă apreciere, de statornică prietenie și de recunoștință firească, pentru râvna pe care a depus-o în vederea formării mele ca om și ca intelectual, pentru îndemnurile și sfaturile prețioase de care m-a împărtășit timp de mai bine de 20 de ani, pentru încurajările și îndrumările date.
S-a stabilit între noi o statornică prietenie care a durat mai bine de două decenii și care va dura veșnic. Mă simt mândru și onorat să fi fost prietenul domnului Lazăr Lădariu, cum domnia sa a spus asta, să fac parte din cercul de apropiați ai domniei sale. Mereu am avut de învățat de la domnia sa, atât din tainele culturii române, cât și, poate ce e și mai important, am văzut la domnia sa onoare, omenie, demnitate, seriozitate, pricepere, talent, înțelepciune, pe care le-a cultivat permanent, pentru ca toți cei care l-au cunoscut să și le însușească.
Cu domnul Lazăr Lădariu am avut o prolifică și rodnică colaborare, bazată pe seriozitate și respect. Domnia sa totdeauna a avut timp pentru mine (chiar dacă n-a avut și-a făcut), mi-a dat sfaturile cele mai bune, mai utile și mai sincere și totdeauna m-a încurajat. De asemenea, mărturisesc faptul că domnia sa mi-a fost unul dintre acei foarte puțini oameni loiali care se pot numi prieteni. Domnul Lazăr Lădariu a fost un astfel de om, a fost pentru mine un astfel de prieten loial, un om de la care ești sigur că dacă ceri un sfat, își dă toată silința să ți-l dea pe cel mai bun.
Ori de câte ori l-am invitat la o activitate culturală a fost totdeauna prezent. Mereu a venit cu discursul de înaltă ținută al domniei sale, discurs vibrant din care reieșea dragostea pentru neamul românesc și pentru sfânta noastră glie strămoșească, glie pe care mulți eroi au sfințit-o de-a lungul timpului cu scump sângele lor, glie pe care ne-au lăsat-o nouă, ca și noi la rândul nostru să o cinstim, să o respectăm, să o apărăm și așa sfântă și neprihănită să o lăsăm generațiilor care vor veni după noi până la sfârșitul veacurilor.
Faptul că eu sunt născut la Deda, iar domnul Lădariu la Idicel Sat, a contat enorm în apropierea noastră sentimentală. Descindem amândoi de acolo de unde Mureșul, după ce iese din defileu, prinde curaj spre curgerea lui mai departe, ducând cu el frumusețea locurilor și a oamenilor pe care îi întâlnește în cale. Provenim amândoi din zona din care măreții Călimani supraveghează de la semeția înălțimii lor, văzduhurile înconjurătoare și povestesc parcă despre faptele minunate ale celor de dinaintea noastră. Suntem din două sate foarte apropiate, dar suntem chiar din aceeași vatră a românismului, a creștinismului curat și sănătos, a respectului, a dragostei și a legăturii indestructibile care trebuie să existe între toți cei care simt românește și a căror inimă vibrează intens pentru sfântul nostru neam românesc. Am petrecut multe momente memorabile alături de domnia sa și mă bucur că am avut ocazia fericită de a sta cât mai mult în preajma domniei sale, pentru că dacă stai lângă un asemenea titan al culturii române ai numai de învățat lucruri bune, utile și care îți pot fi extrem de folositoare în viața intelectuală, dar și în viața cotidiană.
Lazăr Lădariu a fost un om de mare omenie, a fost un “om între oameni”. Omul Lazăr Lădariu a impresionat totdeauna prin omenia sa, prin trăsături precum statornicie, consecvență, echilibru, solidaritate, generozitate, sinceritate, franchețe ș.a.
De-a lungul vieții sale, Lazăr Lădariu a slujit cu mult sârg neamul românesc și credința strămoșească. Atât în calitate de poet, scriitor, ziarist, publicist, cât și de parlamentar, consilier județean, lider al societății civile, domnia sa s-a dovedit a fi un bun român, un apărător al valorilor naționale și a celor religios-morale și spirituale ale credinței strămoșești.
Cu siguranță este foarte greu să vorbești de Lazăr Lădariu la trecut. Este un exercițiu aproape imposibil. Este un lucru greu, mai ales atunci când simți că ai pierdut pe cineva atât de drag sufletului tău, dar totodată și pe un mare om, dar în același timp și un cărturar al neamului românesc și iubitor de popor, de credință și tot ce înseamnă element românesc. Referindu-ne la Lazăr Lădariu, ne referim la unul dintre cei mai mari poeți români contemporani și, în același timp, unul dintre marii oameni de cultură și de vibrantă trăire românească din spațiul românesc, în special transilvănean. Acum, când domnia sa creează versuri printre îngeri, personal, îi aduc prinosul meu de cinstire și de prețuire al bunului său nume, împreună cu simțămintele mele de nețărmurită dragoste, mulțumind, totodată, Părintelui ceresc că m-a învrednicit să fiu contemporan cu un asemenea om, un titan al culturii române. Pe lângă faptul că a fost un reprezentant de marcă al literaturii române contemporane, domnul Lazăr Lădariu s-a manifestat permanent și ca un înflăcărat patriot, iubitor al poporului român și luptător credincios pentru sfântul nostru neam românesc. La acestea l-au îndemnat nu numai credința și dragostea sa adâncă față de Sfânta noastră Biserică strămoșească, ci și faptul că domnia sa s-a identificat cu toată ființa sa cu poporul din mijlocul căruia s-a ridicat. În felul acesta a știut să îmbine, în chip pilduitor, dragostea de neam cu cea de Biserică, cărora le-a slujit deopotrivă, fără rezerve și fără încetare, bucurându-se, astfel, de o aleasă prețuire și de o profundă apreciere din partea tuturor celor care l-au cunoscut.
Prin creația sa lirică, poetul Lazăr Lădariu a depășit granițele culturii române. Domnia sa este un poet de nivel universal. Se știe foarte bine că la Lazăr Lădariu conștiința universală se suprapune și se contopește cu prealabila conștiință națională, germinate într-însul. Este, în fapt, o conexiune de termeni existentă nu numai la poetul nostru, ci și la orice mare creator. Cu cât rădăcina se află mai adânc înfiptă în pământ - în pământul național -, cu atât coroana arborelui devine mai rotundă și mai umbroasă, extinzându-se pe plan universal. Aceste două feluri de conștiințe nu se pot despărți niciodată, și cu atât mai intens conlucrează ele la poetul Lazăr Lădariu.
Pe plan național, Lazăr Lădariu se dovedește un exponent nedezmințit al pământului nostru, mai întâi prin limbă, dar și prin stil sau curentul stilistic pe care el îl ilustrează. În cazul lui Lazăr Lădariu putem vorbi de titanism și condiția omului superior, care îl așează deasupra altor creatori. Lazăr Lădariu depășește domeniul delimitat al poeziei, și devine o expresie mai vastă a ceea ce ține de noțiunea unicului. Este nu numai unul dintre cei mai de seamă poeți, dar și unul dintre cei mai mari oameni pe care i-a dat până acum pământul nostru. Putem spune că domnia sa este unul dintre aceia pe care îi putem numi oameni deplini al culturii românești.
Înainte de toate, domnul Lazăr Lădariu a fost omul de mare calitate, omul valoros și plin de talent, domnia sa a fost extrem de apreciat și respectat în societate, dânsul a impresionat prin omenia sa, prin trăsături precum statornicie, consecvență, echilibru, solidaritate, generozitate, sinceritate, franchețe ș.a. De asemenea, domnia sa s-a remarcat prin opera sa, care este una memorabilă. Poezia sa face parte dintr-un capitol distinct al literaturii românești și universale contemporane. Domnul Lazăr Lădariu a fost și rămâne în conștiința contemporaneității drept un creator de literatură română, prin opera sa face parte din acea mare galerie de cărturari care fac mereu nenumărate și însemnate daruri atât limbii române literare, cât și literaturii universale. Lazăr Lădariu face parte din elita românească.
Înzestrat de Dumnezeu cu o minte ageră și pătrunzătoare, cu orizonturi largi, cu o sete neostoită de cunoaștere, stăpân pe o cultură generală temeinică, cu o putere de muncă neobișnuită, cărturarul Lazăr Lădariu a pus, la rândul său, toți talanții cu care a fost dăruit de Dumnezeu în slujba neamului românesc și a credinței strămoșești a poporului nostru românesc. Fiind înzestrat cu o voință hotărâtă, pasionat de realizări, calculat în fapte, cu o viziune clară a lucrurilor, fără teamă de boală, piedici sau împotriviri, cu o dragoste dusă până la sacrificiu pentru neamul românesc, cărturarul Lazăr Lădariu a putut în cei peste 55 de ani de activitate să îmbogățească patrimoniul cultural al neamului nostru românesc.
Rămân doar amintirile, care însă nu se vor uita niciodată. Lazăr Lădariu va fi prezent veșnic în mintea mea, în inima mea, în gândul și sufletul meu. Îl rog pe bunul și atotputernicul Dumnezeu să-i poarte de grijă în Împărăția Sa cea veșnică și Cerească, să-i facă parte de un locaș fericit, să-i dăruiască odihnă sfântă printre îngeri și să-l poarte întru bucuria luminii sfinte cerești. Somn lin, maestre. Dumnezeu să te odihnească în pace și să-ți facă parte de fericire veșnică în Împărăția Sa cea Cerească.
