Între Crăciun și Anul Nou, a fost, la UAT, o manifestare care mi-a amintit de propria mea lansare de carte, de acum 20 de ani, “Colivia de vise”, pe care am făcut-o în aceeași perioadă dintre sărbători, cu același public numeros, din care chiar am regăsit cunoștințe de atunci. De data aceasta, moderator a fost Sorina Bloj, o minunată gazdă și pentru mine, odinioară, în Reghin, cu prilejul unui festival, și chiar mă bate gândul să reiau drumurile prin țară, de această dată pe urmele...folkului. Fiindcă acest concert nu a fost cu nimic mai prejos decât “Folk you”, de exemplu, unde am fost, într-o vară, pentru “Phoenix”, la Vama Veche, înnoptând la 2 Mai, și de unde am doar amintiri frumoase. Cu nimic mai prejos decât la întâlnirile cenaclului “Flacăra”, cel care cântă cunoscutul refren “Totuși iubirea”, pe versurile legendarului Adrian Păunescu, medicul mureșean Majay Gyözö (pe care l-am revăzut recent la întâlnirea cu Virgil Popescu, de la un minunat concert de jazz, amintind de serile mele bucureștene din Green Hours) a lansat un album-sinteză cu cele mai frumoase cântece, din care nouă ne-a reamintit “Redevenim copii”, “Ding dang ding”, “Ființa și averea”, “Hai să mergem într-o seară”. Sorina Bloj și Magda Puskas ne-au colindat, de asemenea, cântând împreună cu publicul, care a umplut sala Studio, hiturile cele mai cunoscute, între altele “Taina”, “La o cană cu vin”, Angela Mariașiu ne-a încântat cu “Ia-mi inima”, “N-am bani de cafea”.
Am mai scris că în Reghin e o viață culturală, cel puțin din punct de vedere muzical, mult mai bogată. Am rămas surprinsă cât de bine arată Școala de muzică de acolo, e adevărat, recent, susținută financiar și de o biserică neoprotestantă, nemaivorbind de viorile care se fabrică în același oraș, de unde, recent, familia mea tocmai a achiziționat una, pentru a învăța copiii să cânte la acest instrument, considerat mai dificil decât pianul.
Angela Mariașiu mărturisea că rar a văzut o sală așa frumoasă precum cea a Universității pe care am absolvit-o. Am cântat colinde împreună și chiar “La mulți ani, cu sănătate!” pentru Noul An, având efectiv senzația că acela a fost momentul sărbătorii pentru mulți dintre noi. Mereu ne regăsim acolo, indiferent cât de mari ar fi dramele și ne-ar durea moartea celor dragi, trupa “Contemplate” chiar cântând, în engleză, despre faptul că viața de aici se continuă printre îngeri, iar cineva reamintindu-ne poezia lui Grigore Vieru, “N-am moarte cu tine nimic”, continuând în genul, doar milă mi-e că nu ai avut părinți și copii, ca să știi ce e iubirea. “Și totuși există iubire, și totuși există blestem” a fost hitul serii, muzica aparține medicului reghinean Majay Gyözö.
Dumnezeu a venit de Crăciun în Ardeal, cam așa suna un cântec al Angelei Mariașiu, așa că L-am simțit cu noi, și cel mai important e să rămânem și noi cu El, cam acesta a fost mesajul, cu adevărat creștinesc, un motiv pentru care seara a fost extraordinară.
Universitatea de Arte rămâne în continuare principala instituție culturală din județ, cea mai bună, deocamdată (nu doar), de aici.
