Patriarhul Miron Cristea este cel care a căutat să oficializeze și să creeze un statut propriu misiunii și Ecumenismului local. Doctor în teologie și cu preocupări literare (studiind viața și opera lui Eminescu), fost episcop al Caransebeșului, a ajuns mitropolit-primat, el este considerat pionier al Mișcării Ecumenice și Întâiul Ierarh Ortodox care a propus pregătirea și instituirea unui Mare și Sfânt Sinod al Bisericii Ortodoxe. Imediat după terminarea Primului Război Mondial, ierarhii români au căutat în
țară - cu reprezentanții cultelor minorităților conlocuitoare - sau peste hotare - cu întâistătătorii de Biserici și culte - să obțină o apropiere a bisericilor și mai ales întărirea unității Ortodoxiei. Congresele bisericești și teologice din acest timp (Constantinopol și Vatoped 1923-1924) au fost susținute de către întreaga ortodoxie, iar succesul lor se datorește și delegaților Bisericii Ortodoxe Române. În același timp, ierarhii sau reprezentanții ortodocși români erau participanți sau martori la marile întruniri desfășurate pe plan internațional (Paris-Trianon, 1922-1923). Permanent se făcea apel la credincioșii diferitelor culte pentru închegarea sufletelor în simpatie, pentru apropiere și colaborare, pentru înțelegere și respect.
Una dintre realizările importante ale acestei perioade în care Miron Cristea a fost patriarh este înființarea unei episcopii misionare române în America, la realizarea căreia o contribuție deosebită a avut și cel dintâi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, și credincioșii ortodocși români din Iugoslavia au fost în atenția ierarhilor din Transilvania și Banat, care i-au sprijinit tot timpul. Pentru credincioșii ortodocși români, rămași pe teritoriul Ungariei, s-a construit un vicariat cu sediul la Gyula. Elie Miron Cristea a mai avut o idee în premieră, în timp ce era mitropolit primat: a propus, în 1920, organizarea unui nou Sinod ecumenic al întregii Ortodoxii, continuând pe cele șapte din primul mileniu. Ei bine, trebuie precizat faptul că cel care a propus cel dintâi acest lucru, mai întâi Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și apoi Patriarhiei de Constantinopol, a fost Dr. Elie Miron Cristea. Într-adevăr, în această perioadă apăruseră câteva probleme cu care se confrunta Biserica și care trebuiau rezolvate. În propunerea făcută de I.P.S. Părinte Mitropolit primat Miron și primită de către P. Sf. Sinod episcopesc, la 12 iunie 1920, se concretizează câteva necesități de această natură. De asemenea, trebuie menționat faptul că Miron Cristea a avut și ideea organizării unui mare Sinod Ortodox, iar din Însemnările sale mai aflăm și de ideea convocării unui Sinod ecumenic la Ierusalim, idee apărută în discuțiile cu patriarhul Damianos al Ierusalimului, care a vizitat România în anul 1924. Întrunirile frățești din Balcani se înmulțesc: Sofia, București, Tirana, Belgrad și cheamă creștinii și Bisericile la unire și înțelegere. Una dintre marile realizări ale lui Miron Cristea, pe plan ecumenic, a fost conferința româno-ortodoxo-anglicană, ținută la București, în perioada 1-8 iunie 1935, precum și călătoria sa în Anglia, în 1936. În luna iunie a anului 1936, a avut loc, așadar, călătoria Patriarhului Miron Cristea în Anglia. Se înțelege, era o clipă istorică. Această vizită a Patriarhului Miron a avut un răsunet deosebit și în presa vremii. Astfel, se spunea că în 28 iunie 1936, patriarhul a ajuns acolo, a avut parte de o primire foarte bună, cu căldură, el manifestându-și, bine-înțeles, mulțumirea. Un aspect deosebit de important al activității ecumenice îl constituie vizita întreprinsă de patriarhul Miron Cristea în Polonia, în luna mai a anului 1938. În prealabil, s-a făcut un schimb de scrisori între cei doi capi ai Bisericii. Sfântul Sinod a hotărât că Patriarhul Miron să fie însoțit, în această călătorie, de Mitropolitul Visarion al Bucovinei, domnul Broșu, ministru plenipotențiar și director de cabinet al lui Miron Cristea, preotul Grigore Antal, director de cabinet al Patriarhului - Prim ministru, Velicu Dudu, secretar al Patriarhului. Vizita oficială a I.P.S. și P.F. Patriarh Miron în Polonia a fost un răspuns vizitei făcute în România, în luna septembrie 1937, de I.P.S. mitropolit Dionisie, șeful bisericii ortodoxe autocefale polone. De asemenea, trebuie menționat și faptul că patriarhul Miron a călătorit în primăvara anului 1927, la Constantinopol, Atena, Alexandria și Ierusalim.
Putem spune, așadar, că întâiul Patriarh al României va rămâne, incontestabil, în istorie, ca o personalitate de aleasă ținută, atât ca ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, cât și ca truditor perseverent pe toate laturile vieții.
