WIND OF CHANGE! FAMILIA MODERNĂ VS. TAURII FĂRĂ COARNE! (2)

Diferențierea sexuală este un aspect al creației lui Dumnezeu, care pe toate le-a făcut bune. Azi o facem noi, cu de la noi putere! Este bine însă să menționăm relatările de la (Matei 12,25; 22,30; și Luca 20,36), conform cărora bărbății și femeile vor fi ca îngerii în ceruri în Împărăția lui Dumnezeu, funcția sexuală fiind atunci inutilă, toată iubirea lor îndreptându-se către Dumnezeu. Această realitate a stării ființei umane de după înviere arată că nu diferențierea sexuală este abolită atunci, ci variatele consecințe ale acestei diferențieri, cum ar fi activitatea sexuală și relațiile de dominare și supunere, versetul de la (Galateni 3,28), proclamând egalitatea dintre sexe și nu distrugerea genului.

Dumnezeu a rânduit unirea trupească în cadrul căsătoriei pentru a birui moartea prin naștere de copii și concupiscența firii prin iubirea conjugală dintre soți. Însă viața conjugală a fost îngăduită de Dumnezeu oamenilor doar după căderea în păcat: “Uită-te când s-a întâmplat asta! După călcarea poruncii, după scoaterea din rai! Atunci a luat început unirea trupească dintre Adam și Eva. Înainte de călcarea poruncii duceau o viață îngerească și n-a fost vorba deloc de unire trupească. Cum putea să fie vorba de așa ceva, când nu erau supuși nici nevoilor trupești? Deci, la început și dintru început a stăpânit fecioria; dar când a intrat, prin trândăvie, neascultarea și-a făcut intrare păcatul, fecioria a zburat, pentru că cei dintâi oameni s-au făcut nevrednici de măreția unui atât de mare bun, și a intrat, deci, în lume legea unirii trupești” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere).

Diferențierea sexuală a făpturilor umane, afirmă Thomas Hopko, “este un element esențial al capacității lor de a reflecta și de a participa la viața divină, al cărei conținut este dragostea. Numai ca bărbat și femeie, într-o comuniune strânsă, ființele umane se împlinesc ca făpturi create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” (John Breck, Darul Sacru al Vieții). Omul a fost creat nu numai ființă biunitară (Adam și Eva), ci și ca familie. În coapsele lor se află începutul unui lanț unitar de ființe omenești care, în realitate, constituie o singură familie (Serghei Bulgacov, Lumina neînserată.)

Taina creării omului exprimă câteva coordonate principale de care trebuie să ținem cont, dacă dorim o înțelegere corectă a unirii conjugale ontologic-monogame a bărbatului cu femeia și a scopului vieții omenești, și anume: Dumnezeu l-a creat pe om: a) după chipul Său, adică persoană cu voință liberă, rațională și afectivă - capabilă de iubire, stăpân al pământului; b) bisexual, ceea ce înseamnă că omul e destinat ontologic vieții de comuniune, după modelul comuniunii Sfintei Treimi, unirea conjugală fiind un reflex al iubirii intratrinitare. Indisolubilitatea unirii ontologice monogame a protopărinților noștri trebuie păstrată prin Taina Cununiei ca o realitate desăvârșită a unității celor doi.

“Pentru a reface caracterul monogam al că-sătoriei, întinată și ea prin căderea protopărinților, Mântuitorul Hristos a ridicat căsătoria la rang de Sfântă Taină, redându-i prin împărtășirea harului comuniunii bipersonale celor ce realizează împreună legătura ei naturală, rostul și importanța ei primordială” (pr. prof. dr. Dumitru Gh. Radu, Repere morale pentru omul contemporan...), i-a redat astfel Taurului coarnele, ca să zic așa, pe care o istorie a căderii umane aproape că le-a extirpat. Dar se pare că noi, oamenii de azi, forțăm prin lașitate și lipsă de curaj cea de-a doua venire a Mântuitorului, promovând o făptură contrară creației divine, desființând genul ființei și manipulându-i orientarea sexuală.

Dar de data asta riscul nu mai e de partea credincioșilor, ci a necredincișilor, exact ca pe vremea protopărintelui Noe. Acum, în lipsa perechilor de gen diferit, s-ar putea să rămână Corabia lui Noe aproape goală. Atunci, când lumea a fost acoperită de ape, a fost salvată doar Familia tradițională! Familia tradițională a tuturor speciilor în care pulsa viață divină, de la om până la dobitoc!

Dar ce trist, ca viața veșnică a unui om să depindă de niște coarne de taur!

 

Lasă un comentariu