Există oameni care cheltuie bani frumoși pentru deplasări, în țară sau chiar străinătate, în dorința de a explora, admira și imortaliza, prin fotografii și filme, minuni create de natură. Cu cât este mai de înțeles acest spirit de aventură, cu atât minunile sunt aproape de noi, se află, ca să spunem așa, în fundul grădinii. Aria naturală la care ne referim se află în extremitatea sud-estică a județului Cluj (pe teritoriile administrative ale comunelor Luna și Viișoara) și cea vestică a județului Mureș, pe teritoriul comunei Chețani, în imediata apropiere de drumul național DN15, care leagă municipiul Târgu-Mureș de Turda. Situl “Natura 2000, Coasta Lunii” este localizat pe versantul stâng al Văii Arieșului, în amonte de confluența acestuia cu Mureșul. Precizăm faptul că situl “Natura 2000 ROSCI0040 Coasta Lunii” a fost delimitat de către Societatea Lepidopterologică Română (SLR), care a elaborat și Fișa standard a sitului, în anul 2007, precum și “Rezervația Naturală Dealul cu Fluturi” și aprobată prin Hotărârea de Guvern Nr. 2151 din 2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene “Natura 2000” în România) și se întinde pe o suprafață de 694 hectare.
Relieful este unul specific versanților culoarelor de vale majore din Depresiunea Transilvaniei, așa cum este cel al Arieșului. Mai exact, spun specialiștii, este vorba de un front de cuestă rezultat în urma abaterii Arieșului spre stânga. Prin prezența unor însemnate suprafețe cu declivitate de peste 10 grade, se remarcă existența proceselor geomorfologice din categoria scurgerii apei pe versant și a alunecărilor de teren.
Situl “Natura 2000 ROSCI0040 Coasta Lunii” a fost creat pentru protejarea habitatelor de pajiști stepice transilvane (“subpanonice”) de pe cel mai mare și impunător versant abrupt unitar, de tip front de cuestă, din Depresiunea Transilvaniei. Acesta a fost desemnat de biologi, ca fiind cel mai întins ecosistem de pajiști stepice transilvane, bine conservate din regiune.
Obiectivele de conservare, care au stat la baza desemnării ariei naturale protejate sunt:
• Specii de amfibieni și reptile enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE:
1193 Bombina variegata (izvorașul-cu-burta-galbenă);
1188 Bombina bombina (buhaiul de baltă cu burta roșie);
• Specii de nevertebrate enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE:
4031 Cucullia mixta;
4035 Gortyna borelii lunata;
4043 Pseudophilotes bavius;
4028 Catopta thrips
• Specii de plante enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE:
4091 Crambe tataria
Istoria locului este cel puțin ciudată: “din nefericire, în anul 1962, urmare a unei directive a guvernului comunist din ultimii ani ai regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej, potrivit căreia fiecare teren “trebuia să producă ceva util”, versantul a fost considerat teren erodat neproductiv. Ca atare, a fost trecut la Ocolul Silvic Turda și aici au fost realizate numeroase plantații intensive de pin negru și salcâm care, prin umbrire intensă și schimbarea compoziției chimice a solului, au distrus aproape în întregime covorul erbaceu stepic peren, pe areale vaste (cam 45% din suprafața versantului). Din fericire, perimetre la fel de vaste au fost plantate cu frasin comun (Fraxinus excelsior) prin confuzie cu mojdreanul (Fraxinus ornus). Prima specie fiind mezofilă a rămas în plantații la talia de doar câțiva zeci de centimetri, permițând pajiștilor stepice din jur să se dezvolte foarte bine. În prezent, presiunile identificate asupra site-ului sunt reprezentate de pășunatul intensiv și ilegal (pe termen scurt) și instalarea vegetației arborescente prin abandonarea practicilor de cosire și instalarea vegetației arbustive și forestiere (pe termen lung).
În sit se află, pe suprafețe constante, și habitatul arbustiv stepic xeric, varianta cu Amygdalus nana, care nu a fost trecută pe fișa standard a sitului, dar care va fi cartografiată și monitorizată. Pe lângă acesta, în sit s-au descoperit exemplare de Echium russicum și o suprafață de câteva zeci de ha de pădure de cvercinee (Querqus sp.) care adăpostește o populație însemnată de rădașcă (Lucanus cervus).” Desigur, o astfel de minunăție, aflată doar la doi pași, ar merita și o valorificare specifică. E ușor să ne imaginăm grupuri de elevi, de la școala liceală și gimnazială, însoțite de dascăli, care să facă drumeții, să admire și să fotografieze natura. Peste ani, acești elevi pot deveni adevărați ghizi voluntari pentru străinii care doresc să viziteze locurile. Hai, că se poate!
