PATRIA, ÎMPĂRATUL ȘI ISTORIA

Distribuie pe:

* “Istoria spune că vechii romani, la ocuparea cetății inamice, trimiteau vorbă celor asediați: - «Cetățeni ai cetății asediate, predați-vă! Predați-vă pe voi înșivă, predați orașul vostru, pământurile voastre, grădinile voastre, banii voștri, armele voastre... Pe scurt, predați împăratului roman tot ce aveți»! Cetățenii răspundeau: -«Predăm totul!» Și erau încorporate toate la Imperiul Roman»“.

“Ce icoană minunată! O așa predare cere și Regele nostru Cel Ceresc - Iisus Hristos. Suflete dragă, predă-te cu totul Mântuitorului și vei fi un om fericit, liniștit, bogat și mântuit. Toate acestea vin numai după ce ai intrat în stăpânirea și cârmuirea Lui”.

Iosif Trifa (1888-1938), preot ortodox român, inițiatorul “Oastei Domnului”

***

* “Când Patria este în pericol și cheamă pe fiii ei să o ajute, este de trei ori blestemat acela care rămâne surd la gemetele ei. Când Patria geme în necaz și neputință și cheamă pe fiii săi să o ajute, acela care este impasibil la suspinele ei este un trădător, un laș, de trei ori”. (Tuturor parlamentarilor și celor ce sunt în funcțiile statale aleși de popor și se află sub jurământ, să păstreze demnitatea unui popor și nu a intereselor proprii). (n.a.)

Nicolae Filimon (1819-1865), poet dramaturg, publicist

***

* “Despre soldații lui Napoleon spune istoria că țineau la el cu o dragoste extraordinară. Pe câmpul de luptă de la Konigretz, s-au văzut soldați muribunzi, ridicându-și capul, cu ultimele rezerve de viață strigau: «Trăiască împăratul!» Un rănit grav pe câmpul de luptă, fiind dus la spital să i se extragă un glonț din piept, în timp ce medicii, căutau glonțul prin piept, le-a zis: «Căutați mai adânc, domnilor medici, și îl veți afla pe împăratul!» Adică vroia să spună că îl poartă pe împăratul său Napoleon în inima lui.”

O astfel de dragoste trebuie să avem și noi, creștinii, față de Împăratul nostru Iisus Hristos. Taina biruințelor lui Napoleon a fost legătura sufletească dintre el și soldați. Aceasta este și taina biruinței noastre sufletești pe calea mântuirii, scopul suprem al fiecărui creștin care se respectă: “Legătura noastră de dragoste, de alipire și încredere nemărginită în Hristos, Marele nostru Împărat și Conducător”.

***

* “Patria nu este locul unde ne-am născut și în care familia noastră locuiește; Patria este țara întreagă în care găsim concetățeni, adică oameni care trăiesc sub aceleași legi, vorbesc aceeași limbă, se închină la aceeași religie și împărtășesc aceleași sentimente și aceleași idei. Prin urmare, fără de dânsele, nu poate fi naționalitate, nu poate fi România”.

Gheorghe Panu (1848-1910), scriitor, folclorist și muzician

***

* “Vai de omul care-l poartă altul, vai de națiunea care nu umblă pe picioarele sale sau nu vede decât cu ochii altor națiuni: niciodată nu va pătrunde raza de cultură la creierii acestei națiuni, ci va fi pururea întunecată ca orbul și servă (supusă) altor națiuni”.

Simion Bărnuțiu (1808-1864), publicist, om politic, revoluționar patriot român

***

* “Încă de pe vremea vechilor egipteni se știa că totul se mișcă în cuprinsul Universului. Se mișcă pământul, se mișcă soarele, se mișcă planetele etc. În legătură cu această mișcare, învățatul grec Arhimede zicea: «Dați-mi un punct care nu se mișcă, și voi răsturna lumea! Dați-mi un loc care să nu se clatine, și eu voi răsturna lumea!» Acest loc, știința nu poate să-l arate și nu-l poate da fiindcă nu-l are.”

“Noi, însă, creștinii, îl avem: e Golgota, Crucea Golgotei, e IISUS HRISTOS. E singurul punct care nu se mișcă, nu se clatină”.

“În existența Macrocosmosului și Microcosmosului au fost imperii, împărății, domnitori, filosofi, teorii, ipoteze care în timpul existențial au dispărut, s-au contrazis, și-au dovedit inutilitatea, dar singurul care a fost, este și va fi, și a rămas același este IISUS HRISTOS, Epicentrul lumii creștine”. (Acelora care știu că nu este Dumnezeu, dar nu știu formula apei). (n.a.)

***

* “O, patrie! Te port în mine / Izbucnitoare de putere, / Cum poartă sufletul în sine / Speranța de reînviere”.

Duiliu Zamfirescu (1858-1922), scriitor, diplomat, publicist

Lasă un comentariu