Comuna Becicherecu Mic (județul Timiș) e vestită în Banat, prin faptul că aici s-a născut, în anul 1775, preotul și învățătorul Dimitrie Țichindeal, cărturar, fabulist și traducător (decedat la 20 ianuarie 1818, în Timișoara), apreciat de Poetul național Mihai Eminescu drept “Țichindeal Gură de Aur”, pentru talentul său de versificator. Autoritățile locale, pe lângă înființarea unui muzeu memorialistic, au ridicat, în centrul comunei, un monument în cinstea marelui învățat bănățean.
“Țichindeal Gură de Aur” a fost preot, cărturar, fabulist, traducător și, mai cu seamă, militant pentru emanciparea românilor din Banat.
S-a născut într-o familie de preoți și a urmat studiile teologice la Timișoara. Se întoarce în satul natal, devenind învățător și preot. Pleacă la Arad, unde profesează timp de doi ani. Publică un volum de fabule cu substrat social, adaptate la realitățile românești, care îi atrage demiterea din învățământ, din cauza promovării limbii și culturii române în detrimentul celei sârbe susținute de clericii din Banat. Înaintează în acest sens un memoriu împăratului Austro-Ungariei, reclamând persecuțiile la care sunt supuși românii, însă fără rezultat.
Militând pentru drepturile românilor din Banat, în 1807, Țichindeal se află alături de semnatarii unui memoriu către împăratul Francisc I al Austriei, pentru numirea unui director român peste școlile românești din Banat. Cererea este satisfăcută, iar Țichindeal devine primul director român al Școlii din Arad. În 1814, reprezentanți ai românilor din Banat, printre care și Țichindeal, trimit un nou memoriu împăratului, cerând de această dată numirea unui episcop român la Arad. Acest lucru îi atrage furia conducerii Bisericii Ortodoxe Sârbe și, din nou, pierderea catedrei.
Pe plan literar, “Țichindeal Gură de Aur” traduce texte din limba sârbă în limba română, cu scopul de a educa și emancipa populația românescă. Traduce mai ales lucrările marelui iluminist sârb Dositej Obradovic, inclusiv fabulele, modificate ușor, adaptate la realitatea românească. De aceea nu au o valoare atât literară, cât mai degrabă simbolică.
Bolnav, se stinge din viață la numai 43 de ani, într-un spital din Timișoara. Este îngropat în satul său natal, la Becicherecu Mic.
