IANUARIE

Frigul, scriitor pe geamuri

Cu zăpezile se joacă

Și le schimbă-n promoroacă

Atârnând ciucuri pe ramuri.

 

Din fereastra-mi înghețată

Stau uitându-mă la cer:

Norii, plumbuiți de ger,

S-au strâns pată lângă pată.

 

Trist și singur ca un greier

Valul timpului rupându-l,

Eu aștept să-mi toarcă gândul

Într-un colț mai cald de creier.

 

Iar afară numai fumul

Subțiratec își ia zborul;

Eu îmi leg de dânsul dorul

Și-n văzduhuri îi dau drumul.

(1888)

 

Lasă un comentariu