Odată cu trecerea timpului îmi vine tot mai des să vorbesc despre oamenii dragi din viața mea, unul dintre ei fiind bunicul dinspre mamă, învățător mulți ani în Câmpeni (jud. Alba) și apoi director de școală în Turda (jud. Cluj). De multe ori nu mă pot abține să nu compar vremurile, oamenii și direcția curentului metodic în școala de azi. Și asta pentru că nu pot uita cum folosea bunicul în educație proverbele.
Proverbele sunt parte a culturii tradiționale populare care cuprinde experiența oamenilor ca mijloc de exprimare, de multe ori, și a oamenilor din popor. Specifice culturii orale, ele pot fi adaptate extrem de ușor timpurilor și contextelor. Pe vremuri - și nu mă refer doar la timpul bunicului - proverbele erau asimilate cu reguli de conduită, fiind întâlnite sub forma vorbelor înțelepte care circulau și în satele românești. Dacă un elev i se plângea de altul, bunicul îi răspundea zâmbind : Ce ție nu-ți place, altuia nu face! ar fi un mic exemplu, dar ceea ce îmi pare mie rău este că foarte puține din proverbele noastre moralizatoare s-au păstrat, în ciuda eforturilor folcloriștilor și oamenilor de litere care le-au adunat în culegeri.
Dacă ne gândim ce reprezintă în fapt proverbul, respectiv o vorbă înțeleaptă cu înțeles profund, nu putem să ignorăm faptul că avem la dispoziție o comoară de înțelepciune multimilenară, gata de a fi folosită perpetuu pentru a păstra fizionomia morală nealterată. Cât are omul în lume viață, tot mereu învață și nu se învață este o vorbă de duh care, în acest context, poate fi raportată la ignorarea actuală a tainei proverbelor, o taină care cuprinde în ea înțelepciune, dreptate, muncă, cunoaștere, adevăr, cinste, prietenie, omenie, frumusețe și multe alte valori ținute la rang de cinste de bunicii noștri. Proverbele românești au în mare parte ritm și rimă, fiind ușor de memorat.
De ce să învățăm proverbe? Pentru că sunt o sursă nesecată de viață sănătoasă. Amintesc câteva dintre proverbele mai des folosite de bunicul:
Bine faci, bine găsești.
Fiecare pasăre pe limba ei piere.
Fiecare se leagă unde îl doare.
Nu-ți pune obrazul pentru altul.
Cine știe carte, are patru ochi.
De nenumărate ori găsindu-mă în anumite situații, îmi veneau în minte proverbele învățate, iar deciziile mele erau dictate de ele.
Acestea fiind zise, mai că îmi vine a spune că atunci când reușești să pătrunzi în taina proverbelor, poți fi sigur că ai luat-o pe calea cea bună și te poți încrede în viitor.
