Într-o fabulă, Thomas Hilton povestește despre un om numit Horville Sash, care avea cea mai de jos slujbă dintr-o mare companie: sorta scrisorile într-o cameră aflată în subsolul clădirii companiei. Într-o zi, privind spre podea, a văzut un gândac. Dorind să-l strivească, și-a ridicat piciorul, dar chiar atunci gândacul i-a spus: “Nu mă omorî; cruță-mi viața și-ți voi împlini cea mai mare dorință!”. Horville l-a ascultat și i-a spus că cea mai mare dorință a lui era să fie promovat și să lucreze la etajul al doilea. Dorința i-a fost îndeplinită chiar a doua zi. În timp ce lucra la acest etaj, Horville a auzit pași pe tavan; de aceea, s-a gândit că un etaj mai sus înseamnă și un salariu mai mare. Și i-a cerut gândacului să lucreze la etajul al treilea. Ambițiile lui nu s-au oprit însă aici, așa că a ajuns să lucreze la etajul al 10-lea, apoi la al 20-lea, apoi la al 78-lea și tot nu era mulțumit. Într-o zi, în timp ce lucra la etajul al 96-lea, a observat o scară care ducea mai sus. Ajuns pe terasa acelei clădiri, se considera a fi cel mai de vază om din companie. În timp ce-și admira poziția, Horville a observat, într-un colț, un tânăr așezat în genunchi și cu ochii închiși. Întrebat ce face acolo, tânărul a spus că se roagă lui Dumnezeu care este sus, în ceruri. Auzind răspunsul băiatului, inima lui Horville a fost cuprinsă de o mare întristare: “Crezi că este cineva mai sus și mai mare decât mine?” “Cu siguranță” - i-a răspuns băiatul. Atunci Horville a chemat imediat gândacul: “Pune-mă în acea poziție în care numai Dumnezeu ar putea fi dacă ar coborî pe pământ!”. Gândacul i-a împlinit dorința, iar în ziua următoare Horville a început din nou să lucreze în camera de sortat scrisori de la subsolul clădirii.
