RĂUL, LIMBA ȘI... DRAGOSTEA

Distribuie pe:

• „De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de-aș avea și darul proorociei și toate tainele le-aș cunoaște și orice știință, și de-aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de-aș împărți toată avuția mea și de-aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată". (I Corinteni 13, 1-8).

***

• „Nu plătiți nimănui răul cu rău. Îngrijiți-vă de cele bune în fața tuturor oamenilor. Dacă-i cu putință, pe cât ține de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Nu vă răzbunați singuri, iubiților, ci dați-i loc mâniei grăite de Domnul, căci scris este: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti. Dimpotrivă, dacă dușmanul tău e flămând, dă-i să mănânce; dacă-i e sete, dă-i să bea; căci făcând aceasta, cărbuni de foc vei grămădi pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci răul cu binele biruiește-l".

PAVEL APOSTOLUL (5-67 d. Hr.) scriitor, gânditor, apostol

Născut în Tarsul Ciliciei din Asia Mică și mort la Roma. Este, probabil, cel mai influent misionar creștin timpuriu. Este cunoscut, de asemenea, ca „Sfântul Pavel" și „Saul din Tars". Scrierile sale, (epistolele pauline) formează o parte considerabilă a Noului Testament. Influența asupra gândirii creștine din epistolele atribuite lui a fost semnificativă datorită faptului că a fost considerat un apostol proeminent al creștinismului în răspândirea Evangheliei prin comunitățile creștine timpurii din Imperiul Roman. Născut din părinți evrei de stare bună. Orașul Tars avea școli vestite la care a învățat bine limba greacă, pe care a cunoscut-o mai bine decât ceilalți Apostoli. De la părinții săi, avea dreptul de cetățean roman. Ambele calități au avut mare importanță în cele trei călătorii misionare de propovăduire a cuvântului Mântuitorului Hristos. De foarte tânăr a mers la Ierusalim, spre a se instrui în Legea mozaică, la vestitul învățat rabin Gamaliel. Saul, în urma învățăturii primite, vine la Ierusalim unde persecută pe creștini. El participă la uciderea Sf. Ștefan cu pietre, pustiește Biserica din Ierusalim, intră în casele creștinilor și târând pe bărbați și femei îi ducea în temniță (Fapte 8,3; 22, 4). După împrăștierea comunității din Ierusalim, Saul voia s-o desființeze pe cea din Damasc. În drum spre Damasc, în amiaza mare, într-o lumină mare, i s-a arătat Iisus Hristos, zicându-i: „Saule, Saule de ce mă prigonești? Iar el a zis: „Cine ești Doamne? Și Domnul a zis: „EU SUNT IISUS, PE CARE TU ÎL PRIGONEȘTI". (Fapte 9, 4-5). Așa s-a convertit la creștinism, devenind din aprig prigonitor al creștinismului, unul din cei mai mari apărători ai lui. Face prima călătorie misionară între anii 45-48 prin Cipru, Perga Pamfiliei, Antiohia Pisidiei, Iconiu, Listra, Derbe. În anul 50 participă la Sinodul de la Ierusalim, unde restabilește pacea între creștinii dezbinați.

În anul 60 pleacă la Roma, unde este întemnițat pentru o scurtă vreme. A avut în mare succes, predicând cu mare dezinvoltură cuvântul lui IISUS HRISTOS. A murit ca martir, sub împăratul Nero, în anul 67. Meritele Sfântului Apostol Pavel sunt considerabile pentru răspândirea creștinismului. Prin misiunea lui printre neamuri el a răspândit creștinismul mai ales în lumea greco-romană și l-a întărit la Roma, în centrul Imperial roman. După Sfântul Evanghelist Ioan, el este cel mai însemnat scriitor, gânditor dintre Apostoli. Prin activitatea sa misionară printre neamuri, el a eliberat creștinismul de servitutea Legii mozaice și a asigurat propovăduirea lui universală. Îl sărbătorim pe 29 iunie ale fiecărui an, împreună cu bunul său prieten Petru.

Lasă un comentariu