200 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI ALEXANDRU IOAN CUZA

Distribuie pe:

Alexandru Ioan Cuza sau Alexandru Ioan I s-a născut la 20 martie/1 aprilie 1820, la Bârlad, Moldova, și a murit în ziua de 3 mai 1873, la Heidelberg, Imperiul German. A fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. Prin alegerea sa ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, și al Țării Românești, la 24 ianuarie 1859, a fost înfăptuită Unirea celor două Principate.

După realizarea Unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), inițiază importante reforme interne: secularizarea averilor mănăstirești (1863), reforma agrară (1864), reforma învățământului (1864), reforma justiției (1864) ș.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al țării. Tot în această perioadă, a fost organizată și armata națională.

La 13/25 decembrie 1863, la propunerea guvernului, adunarea a votat secularizarea averilor mănăstirești cu 93 de voturi contra 3. Era o măsură de însemnătate majoră, datorită căreia era recuperat peste un sfert din teritoriul național.

Apoi au fost elaborate și promulgate Legea contabilității, Legea consiliilor județene, Codul Penal și Legea instrucțiunii publice, precum și crearea Consiliului de Stat. Tot acum se înființează Școala Națională de Arte Frumoase, la București, la conducerea căreia este desemnat Theodor Aman și este inaugurată, în premieră, o Școală de Medicină Veterinară.

În septembrie 1865, Alexandru Ioan Cuza a acordat companiei engleze Barkley-Stanisforth construirea liniei ferate București-Filaret-Giurgiu (fiind calea cea mai scurtă care lega capitala țării cu Dunărea și astfel cu restul lumii). Lungimea liniei avea 70 km, la un preț de construcție de 196.500 franci pe kilometru. La 19/31 octombrie 1869, regele Carol I al României face inaugurarea acestei prime linii de cale ferată, care avea să fie prelungită în 1870 cu încă 2,6 km până la Smârda.

În anul 1858, prințul Scarlat Ghica hotărăște construirea așezământului medical denumit la acea vreme „Noul Pantelimon", pe un teren donat de domnitorul Grigore Ghica. Construcția a fost inaugurată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1864, cu ocazia aniversării a cinci ani de la Unirea Principatelor Române. Pe lângă fondurile strânse pentru construcție, Domnitorul a contribuit cu o donație proprie de 2.000 de galbeni.

În anul 1866, o largă coaliție a partidelor vremii, cunoscută sub denumirea de Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, l-a forțat pe Alexandru Ioan Cuza să abdice.

Restul vieții și l-a petrecut în exil, locuind la Paris, Viena și Wiesbaden. A încercat să revină în țară, ca persoana privată, dar nu a reușit. A fost înmormântat inițial la Biserica Domnească de lângă Palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorinței sale. La înmormântarea de la Ruginoasa au participat cel puțin 30.000 de țărani, discursurile funebre fiind rostite de liberalii Petre Grădișteanu, Andrei Vizanti, Nicolae Ionescu, Mihail Kogălniceanu. După cel de-Al Doilea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iași.

Lasă un comentariu