De mai mulți ani sunt intrigat de folosirea cvasiunanimă a cuvântului “PAȘTE”, pentru a desemna sărbătoarea creștină a Învierii Domnului. La slujbele religioase se folosește expresia “Sfintele Paști”, la fel apare și în calendarul creștin ortodox.
Într-o ocazie m-am jăluit unui om de o deosebită valoare intelectuală, care, nu numai că mi-a aprobat atitudinea, ci mi-a și spus că, atunci când cineva îi adresează urarea “Paște fericit”, dânsul îi răspunde cu formula: “paște tu mă...”.
În dicționarul limbii române moderne cuvântul “paște” înseamnă “a se hrăni rupând iarba”, iar cuvântul “Paști” - “sărbătoare religioasă la creștini, în amintirea Învierii lui Hristos”. Sunt date ca exemplu expresiile “din an în paști”, “la paștile cailor”, “ziua de paști” etc.
Chiar dacă, mai nou, unii “experți” susțin că ambele forme sunt corecte, ar fi bine ca cei care vor face urări în primăvara acestui an să se conducă după bunul simț, al urechii.
