MOLENBEEK, FIEFUL ISLAMISMULUI RADICAL DIN INIMA EUROPEI

Cartierul Molenbeek pare modest, dar înăuntrul lui se află un cuib al terorii. Trei dintre teroriștii masacrului de la Paris, din noiembrie 2015, erau de aici. De asemenea, acesta are legături cu atentatele de la Madrid din 2004, atacul din ianuarie 2015 de la sediul revistei Charlie Hebdo, cu uciderea a patru oameni la Muzeul Evreiesc din Bruxelles în 2014 și, nu în ultimul rând, cu atentatul de pe aeroportul Zaventemdin 2016. Molenbeekul este probabil cea mai infamă zonă din Belgia și din toată Europa, devenit un loc de refugiu pentru islamul radical, acesta fiind un motiv pentru care Bruxelles-ul e considerat capitala jihadistă a Europei.

Moartea națiunilor europene prin islamizare

Realitatea zilei de astăzi, cea care te aduce cu picioarele pe pământ, este caracterizată de o dezordine globală. Centru de gravitație: Orientul Mijlociu,al cărui război este actualmente transferat în Europa prin fluxul dirijat de imigranți. Europa este sub povara fluxurilor masive de refugiați, cu o creștere economică scăzută, cu un val de populism naționalist în creștere și cu o renaștere a unei amenințări geopolitice rusești. Leadership-ul european este unul pentru starea de pace și de prosperitate economică și nu este pregătit să răspundă la amenințările actuale, în principal ale terorismului declanșat de proprii cetățeni radicalizați. Europa este împânzită de No Entry Zone, unde colcăie viesparele cu tineri radicalizați care devin încet-încet jihadiști, unde poliția, ambulanța și pompierii nu pot intra decât cu forța, fiind sub tirul nemilos al resortisanților islamiști. Asia este tensionată de creșterea economică redusă și de ascensiunea militară și revendicările teritoriale din Marea Chinei de Sud ale Chinei. Lumea noastră de astăzi este în dezordine, iar impredictibilitatea viitorului devine din ce în ce mai mult o certitudine. În întreaga lume, foarte puțini oameni sunt capabili să înțeleagă reacția europeană la criza migranților.

Pe partea migranților, avem mostre de barbarie, fanatism și agresiune; pe partea europenilor, avem o teamă abjectă să nu părem intoleranți. Într-o situație de out-of-control ne-am aștepta ca oamenii să se organizeze, să protesteze, să pună blocaje și să voteze în masă partidele naționaliste, în schimb suntem supuși spectacolului ridicol al unor europeni efeminați, îmbrăcați în haine unisex și strigând “Nu terorismului!” de pe trotuare. Cei mai mulți oameni din întreaga lume întreabă: “Europa este moartă?” Ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, este pe linie spunând că Uniunea Europeană “se sinucide” lăsând hoardele invadatoare din Orientul Mijlociu și Africa de Nord să intre. Aici avem o mulțime de oameni care vin, majoritatea dintre aceștia sunt bărbați tineri și mai puțin tineri și puțini dintre ei au motive să solicite azil. Majoritatea acestora nu sunt calificați pentru nici un fel de muncă în cadrul U.E., din cauza lipsei de alfabetizare, educație sau etică a muncii. Mulți dintre aceștia nu ar putea fi pregătiți în niciun caz, provenind din populații crescute pentru rezistență fizică și toleranță la boli, decât inteligență. Destul de mulți sunt islamiști radicali, care se văd pe ei înșiși ca reali coloniști actuali; mulți dintre ei nu au nici o reținere sau teamă în jefuirea europenilor și violarea femeilor europene. Câteva mii de teroriști sunt trimiși pentru a aștepta ordine înăuntru. Pentru majoritatea acestora, să se arunce în aer în U.E. este parte dintr-o aventură excelentă, mult mai interesant decât să aibă grijă de vite sau să cultive mei în satele lor natale. O.N.G.-urile europene îi echipează cu bărci de salvare gonflabile și veste de salvare și îi fixează în largul coastei Libiei sau în Marea Adriatică. O.N.G.-urile europene îi transportă apoi și îi lasă în porturile din Italia, Grecia sau Spania. Apoi, ei ajung un balast luni întregi, în timp ce mai multe tipuri de O.N.G.-uri îi ajută cu documentele și umplu instanțele cu procese pe care le depun în numele lor. Refuzul de a face față adevărului, ascunzându-se în spatele unui voal ipocrit și derutat de “bunătate”, este lașitate. Într-adevăr, lașitatea este adesea expusă în Europa, ascunzându-se în spatele unui alt voal, al “securității”.

De ce sunt atât de insistente elitele europene să împingă “toleranța” pe gâtul cetățenilor lor pentru a-i înlocui cu barbarii importați? Noii veniți provin predominant din culturi care sunt opuse toleranței și amabilității. Ei se caracterizează în principal prin cruzime, pasiune, spirit de clan, fanatism religios și politic. Ei vor să trăiască aici și acum, să se bucure de latura bestială a naturii umane și văd Europa ca pe o ladă plină de comori pentru a o jefui. Culturile lor se montează înapoi, într-o epocă anterioară a istoriei europene, când mulțimile se adunau în piețele orașului pentru a privi cum oamenii erau executați, spânzurați, tăiați sau arși de vii. Bărbatul nou occidental, demasculinizat, nu este capabil să-i respingă; și nici guvernele lor, liderii sunt obligați să respecte aceleași coduri culturale de toleranță, corectitudine politică, și bunătate obligatorie. Privind situația dintr-un loc mai spre Est, există un sentiment clar de tristețe văzând cum Europa moare. Molenbeek, o avertizare contra islamizării Bruxelles-ului, liantul unei țări în care se vorbesc trei limbi oficiale și există trei parlamente și trei guverne, este un oraș în care funcționează nu mai puțin de 19 forțe de poliție distincte - fiecare sector al orașului are propria poliție, iar unul dintre acestea este Molenbeek, locul în care au proliferat celulele jihadiste.

Jurisdicțiile au fost reduse apoi la șase, însă din nou este prea mult pentru un oraș cu 1,4 milioane de locuitori. Zona Molenbeek din Bruxelles a ajuns să pară un cartier islamist în inima Europei, total scăpat de sub controlul forțelor de ordine. Este cunoscut faptul că cei mai de temut teroriști musulmani din Europa își aveau/își au baza în cartierul Molenbeek. De fapt, celulele islamiste radicale au apărut în Belgia în anii '90, odată cu sosirea unei forțe de muncă importante din Orientul Mijlociu. În Molenbeek au fost puse la cale multe dintre atacurile teroriste desfășurate în Europa. Imediat după Bataclan, Sindicatul Polițiștilor Francezi (S.P.F.) a pus degetul pe rană, cerând ca Molenbeek să fie plasat sub tutelă europeană, deoarece este, spunea comunicatul, “cartierul general al Statului Islamic în Uniunea Europeană”. Constatare corectă, dar propunerea nu constituia decât un paliativ, dacă nu era pusă sub supraveghere și Belgia - țară care a furnizat, raportat la numărul populației, cel mai mare număr de jihadiști Statului Islamic și Europei. Însă a pune Belgia sub monitorizarea U.E., în scopul eradicării terorismului islamic, este același lucru cu a pune o gașcă de nebuni for tutelar la un ospiciu. Pentru că Belgia nu a făcut altceva de-a lungul timpului, decât să aplice cu consecvență politica U.E. în materie de imigrație musulmană, multiculturalism și comunitarism etnic și religios.

Imigrația masivă și necontrolată a fost promovată și încurajată de sus, de la nivel guvernamental, Belgia cunoscând, în ultimii 15 de ani, un adevărat șoc imigrațional, social și cultural, peste 1 milion de musulmani intrând într-o țară cu 10 milioane de locuitori. Așa se explică de ce, la ora actuală, aproape jumătate din populația Bruxelles-ului este formată din musulmani. Regruparea familiilor (circa 50% din imigrație), căsătoriile false, legalizarea clandestinilor, dobândirea cetățeniei pe baza unei simple dovezi de reședință, generozitatea sistemului de ajutoare sociale (sute de jihadiști au continuat să beneficieze de ele, în timp ce ucideau în solda Statului Islamic, în Siria și Irak!), au transformat cartierele Molenbeek, Forest, Schaerbeek, Jette, Ixeles, Saint Josse și Saint Gilles în teritorii ale Islamului, care seamănă azi mai mult cu Kandahar sau Mogadiscio, decât cu niște localități europene. Adevărate laboratoare, în care politica de inginerie socială promovată de socialiștii și ecologiștii belgieni și-a definit utopia și și-a proclamat falimentul.

Expertul în combaterea terorismului, Claude Moniquet, spune că cifrele indică o amenințare masivă. “Cifrele arată că în Uniunea Europeană sunt între șapte și zece mii de rezidenți europeni ce au legături cu ISIS. La aceștia trebuie să adaugăm peste cinci mii de simpatizanți care ar putea fi radicalizați și, astfel, la noapte sau mâine, ar putea deveni teroriști”, susține el. Europa ar trebui să vadă Molenbeekul ca pe un avertisment. Eșecul serviciilor de securitate belgiene sau un posibil deal cu jihadiștii? În plin avans al fenomenului jihadist, până la atentatele din Franța de la “Charlie Hebdo”, ofițerii de informații din Belgia se ocupau de monitorizarea... sectelor. În timp ce cetățeni belgieni de origine arabo-musulmană radicalizați, cu un potențial maxim de periculozitate socială, făceau naveta între Belgia și câmpurile de antrenament terorist din Siria sau Irak, ofițerii de informații belgieni se ocupau de monitorizarea Bisericii Scientologice de pe teritoriul regatului.

A fost nevoie să moară oameni nevinovați, în ianuarie 2015, ca birocrații din “la Sûreté de l'État” și din “le Service Général du Renseignement et de la Sécurité” să reorienteze cele 60 de persoane ocupate cu problema sectelor religioase către monitorizarea terorismului. Serviciile de informații belgiene s-au obișnuit să solicite informații din state partenere, primind informații cruciale, în special din partea americanilor și a francezilor, pentru simplul fapt că Bruxelles-ul găzduiește importante instituții euroatlantice, în care muncesc funcționari europeni și americani. Numai că informațiile cruciale trebuie să se transforme în ceea ce lumea anglo-saxonă numește intelligence. Or, serviciile de informații belgiene, abia după atentatele de la “Charlie Hebdo” de la Paris s-au gândit să mai angajeze câțiva analiști prin anunțuri la mica publicitate. După atentatele de la “Charlie Hebdo” din Franța au fost dezvăluite informații incredibile. Serviciile secrete belgiene duceau lipsă de 150 de ofițeri de informații pentru a ajunge la cifra necesară (după opinia autorităților politice din regat) de 750 de angajați. O cifră absolut ridicolă în comparație cu sarcina de a asigura securitatea unui oraș internațional care găzduiește zeci de instituții strategice pentru U.E. și N.A.T.O.

După atentatele de la Paris, autoritățile belgiene au decis să mai angajeze încă 42 de persoane, recunoscând însă că le va lua încă câțiva ani ca să le pregătească pentru munca de informații. Parisul s-a plâns nu numai că teroriștii care au ucis cetățeni francezi sunt cetățeni sau rezidenți în Belgia, dar și de lentoarea și lipsa de profesionalism a serviciilor de informații belgiene. Mulți se întreabă cum de jihadiștii belgieni nu au fost reținuți, la întoarcerea lor din Siria sau Irak, de serviciile federale de securitate. Cum de autoritățile au închis ochii la naveta pe care o făceau cetățenii lor înrolați în rândurile Statului Islamic. De unde atâta toleranță și indiferență criminală? După analiza cu atenție a comportamentului celor din serviciile secrete belgiene, pe această temă, apare la orizont o ipoteză: libertatea acordată jihadiștilor să circule liber în Europa sau în afara ei, în schimbul promisiunii din partea lor de “sanctuarizare” a Belgiei, în special a Bruxelles-ului.

Comunitatea de informații americană trimisese cu luni în urmă o analiză pertinentă către autoritățile belgiene. Din ea rezulta iminența unor atacuri teroriste în Europa care urmau să fie comise de jihadiști cu pașaport belgian sau rezidenți în Belgia. Atacurile teroriste au subliniat nu numai punctele slabe ale serviciilor de securitate ale Belgiei și a celor din U.E., dar și persistența și perspectiva tot mai periculoasă a ceea ce mai mulți experți în informații au descris ca un mediu propice pentru formarea, operarea și ascunderea celulelor teroriste în centrul Europei. “Trebuie să facem mai mult, trebuie să facem mai bine” a declarat prim-ministrul belgian Charles Michel în Parlamentul Belgian. De fapt, guvernul belgian a anunțat o nouă politică antiterorism care are patru piloni:

- Combaterea radicalizării, inclusiv închiderea moscheilor care nu sunt înregistrate, eliminarea site-urilor extremiste de pe Internet, creșterea transparenței în ceea ce privește finanțarea organizațiilor religioase și schimbarea programului de pregătire a imamilor sau a predicatorilor musulmani;

- Monitorizarea tinerilor radicalizați, inclusiv folosirea de brățări electronice pentru monitorizare, trimiterea în închisoare a celor care revin din teatrele de război din Siria sau își pierd pașaportul belgian dacă au dublă cetățenie și extinderea accesului la programul Datele nominale ale pasagerilor (Passenger Name Records);

- Creșterea capacității de operare a serviciilor, unde vor include un număr sporit de personal și noi tehnologii, extinderea puterilor procurorilor în arestarea și deținerea în custodie, a celor vizați de terorism, până la 72 de ore (nu 24 de ore, ca acum);

- Eradicarea ISIS în Orientul Mijlociu și întărirea granițelor externe ale UE. Este un program curajos care, odată pus în aplicare, poate reduce substanțial cauzele unor atentate teroriste.

În loc de concluzie

Cum se constată, am prezentat mai sus o radiografie foarte consistentă a lumii - căci despre așa ceva este vorba - din Molenbeek și a problemelor ei complicate, care ar putea arăta motivele radicalismului celor adăpostiți în această zonă din Bruxelles, considerată de specialiști drept un sanctuar al terorismului care a zguduit din temelii nu doar Belgia, ci și întreg Occidentul, față de care, cei mai mulți dintre cei primiți aici, cu mare generozitate, nutresc o ură viscerală. Liderii europeni nu au realizat că, în ultimii ani, s-a petrecut o mare schimbare. Sunt un milion de imigranți din locații foarte problematice, care au intrat pe continent, iar acești lideri trebuie să-și schimbe atitudinea. Ce-i de făcut? Întrebarea este veche, dar contextul în care se reia și împrejurările sunt de o gravitate aparte. Ele reclamă acțiune urgentă, concertată, radicală și eficientă, nu reuniuni nenumărate și dezbateri nesfârșite. Ceva, însă, ar trebui să se schimbe fundamental, și anume modul în care instituțiile de securitate ale țărilor europene lucrează ca să prevină pericolele la adresa propriilor cetățeni. Aici chiar trebuie o schimbare fundamentală. Luminile se pot stinge în Europa mai repede decât ne putem imagina!

 

Lasă un comentariu