Interesant și foarte curios! În ziua de 30 iunie 2015, se împlineau 50 de ani de la prima șarjă de aluminiu românesc, sărbătorită festiv la Slatina. În același an, primarul municipiului Târnăveni, Sorin Megheșan, achiziționează o plachetă de aluminiu de la un colecționar bucureștean, fără identitate cu următoarea inscripție (amintită anterior): ,,ALUMINIU FABRICAT ÎN ROMÂNIA LA UZINELE «NITROGEN»“ SUB DOMNIA GLORIOASĂ A MAJESTĂȚII SALE REGELE MIHAI I ȘI CONDUCEREA MAREȘALULUI ANTONESCU, LA INIȚIATIVA ING. I. GIUGURTU, PREȘEDINTELE SOCIETĂȚII NITROGEN”. Pe plachetă este înscris anul 1942.
Simplă coincidență?! Dreptul istoric cumulat cu starea de fapt ne dă situația actuală pe care nimeni nu poate, nu știe și nici nu are interesul să o schimbe, de teama situațiilor imprevizibile cu care ar putea să fie confundată realitatea. Această stare de fapt poate avea motive diferite, greu de înțeles și care se datorează istoriei mai vechi, dar și celei recente, marcată de legături umane, precum și de experiența comună a unor evenimente importante și împărtășirea unor puternice valori socio-politice. “NITROGENUL”, fiind preponderent și mereu în centrul atenției factorilor interni și externi și, de ce nu, cu privire la primul aluminiu românesc!
Alături de societatea industrială “NITROGEN”, societatea “MICA”, înființată în anul 1919 de Ion Giugurtu a jucat un rol hotărâtor în desfășurarea operațiunilor economice și de naționalizare a capitalului străin, din deceniul al patrulea, preluând cea mai mare parte a acțiunilor de la Societatea “NITROGEN”. Societatea MICA a continuat să coopereze cu capital european, în special cu firmele germane și franceze, realizând mari progrese financiare, în glorioasa perioadă interbelică în care spiritul național era adevărat și moralitatea sănătoasă. Între cele două războaie mondiale, aurul de la Roșia Montană a fost exploatat de societatea “MICA”, considerată cea mai mare societate implicată în extracția metalelor prețioase din România.
La nivelul anului 1937, societatea MICA și sucursalele sale, printre care și MICA Târnăveni, realizau 55,8% din totalul aurului produs în România. Deși trecea printr-o perioadă de criză economică, societatea acționa astfel încât profitul să rămână în totalitate în țară. Această societate a reprezentat, încă de la înființare (1919) și până la naționalizarea sa, în anul 1948, cea mai productivă perioadă privind exploatările aurifere din România, achiziționând exploatările miniere de la Brad. Cele mai mari zăcăminte din Munții Apuseni și a altor zăcăminte miniere din bazinul cupro-aurifer Baia Mare, un adevărat holding în economia românească controlat de societatea MICA: cariere de piatră și calcar pentru var, industriile petroliferă, chimică, forestieră, textilă, metalurgică, alimentară, electro-energetică.
Principalul principiu al acestei societăți față de angajații proprii era redat prin sintagma: “Patru sunt liniile de direcții ale acestei acțiuni: sănătate, muncă, minte și suflet”, direcții moștenite de la predecesorul meu, domnul LEPĂDATU, personaj de legendă, mulți ani angajat la uzina metalurgică MICA, din anul 1948 inclusă în structura Combinatului Chimic Târnăveni, principii de la care nu m-am abătut niciodată în cariera mea.
Cu aurul de la Roșia Montană, filiera ,,MICA” Târnăveni, s-a ridicat la București, pe Calea Victoriei, un modern edificiu: ,,Blocul MICA”, cu șapte etaje, adăpostind 140 de birouri și un important număr de apartamente ale societății. Societățile MICA și NITROGEN au contribuit efectiv la finanțarea și construcția a numeroase obiective de interes social în România: lăcașe de cult, așezăminte culturale la sate, biblioteci, școli primare și profesionale, dispensare medicale, băi publice, terenuri de sport ș.a.
(Va urma)
