“CEL DE ACOLO ESTE PRIETENUL”

Distribuie pe:

Când eram mic, tatăl meu mi-a zis odată: “Fiule, prietenii se numără pe degetele de la mâini, și, de multe ori, tot îți mai rămân degete”. De atunci mă întreb întruna: Care ar fi adevărații mei prieteni? Poate că trebuie să nu am încredere în niciunul dintre cei pe care i-am cunoscut? Nu știu cum să aflu care sunt adevărații mei prieteni. Or fi cei care mă caută să ieșim împreună sau cei care mă trezesc când dorm? Or fi cei care mă sprijină când sunt trist sau cei care mă fac să-mi văd greșelile, chiar dacă nu-mi sunt pe plac? Or fi cei care mă felicită de ziua mea de naștere și care sărbătoresc cu mine toată noaptea sau cei care cu un simplu telefon, mă fac să mă simt bine? Or fi cei care sunt acolo când am nevoie de ei sau cei care, în ciuda absenței lor, m-au iubit cel mai mult? Cei care îmi spun că totul este bine sau cei care mă contrazic și mă fac să-mi văd defectele? Cei care îmi împrumută bani când am nevoie sau cei care mă refuză, știind cum am de gând să-i folosesc? Cei care mă salută și mă strâng în brațe când mă văd sau cei care mă primesc, cu un surâs și cu o sinceră strângere de mână? Cei care îmi răspund la tot ce îi întreb sau cei care, fără să le-o cer, plâng cu mine pentru ce mi s-a întâmplat? Cei care îmi spun că mă iubesc sau cei pe care, cu un zâmbet, transmit mai mult decât atât? Cei cu care nu mă cert niciodată sau cei pe care mă supăr uneori? Adevărul este că pot exista o mulțime de feluri de prieteni, dar eu contez pe cei care, deși cunosc sentimentele, gândurile, imaginația, bucuriile, reușitele și eșecurile mele, au încredere în mine, și, mai ales, mă acceptă așa cum sunt, fără raționamente și reproșuri: care, pur și simplu, spun: “Cel de acolo este PRIETENUL MEU!”

sursa: GÂNDUL DE DIMINEAȚĂ

Lasă un comentariu