Cercetătorii britanici de la Universitatea din Kent, citați de descopera.ro, consideră că vârsta perfectă pentru mulți oameni este cea din timpul anilor de facultate, pentru alții este cea la care poți să petreci un concediu liniștit alături de familie, însă vârsta de 35 de ani pare a fi momentul la care lucrurile încep să se schimbe, atât la nivel personal, cât și la nivel profesional.
“Vârsta de 35 de ani nu e doar cea la care oamenii nu mai sunt percepuți ca tineri, dar este și vârsta la care ei devin plictisitori și... plictisiți. La 35 de ani, începem și să ne urâm slujbele pe care le avem, iar la mijlocul celui de-al patrulea deceniu al vieții crește presiunea din partea familiei și responsabilitatea, iar aceste lucruri aduc probleme atât acasă, cât și la serviciu.
Dintre cei peste 2.000 de participanți la studiu, unul din șase angajați de peste 35 de ani s-au declarat plictisiți și nemulțumiți de locul de muncă (de două ori mai mulți decât cei cu vârsta de sub 35 de ani).
Această stare este o combinație între ideea de a avea o familie și, în același timp, de a-ți construi o carieră și de a-ți asigura o stabilitate financiară. Prin urmare, acești factori ne transformă în oameni cu o rutină bine definită, adică egoiști, plictisitori și blazați, fără să mai avem alte așteptări de la viață, până către vârsta de 60 de ani.
După acest prag, oamenii nu mai caută să își facă prieteni, nu mai au răbdare cu cei din jur și nu mai tolerează discuțiile inutile. În același timp, numărul oamenilor cu adevărat apropiați se micșorează semnificativ și nu are legătură neapărat cu gândul la decesul lor, ci cu selecția naturală. Când ești mai bătrân, ești selectiv cu persoanele pe care le consideri prieteni și cărora le povestești cam orice.
Oamenii din ziua de azi au mult mai puțini confidenți sau prieteni apropiați decât în urmă cu 25 de ani. Aproape 50% dintre cei chestionați se destăinuie unui prieten drag pe o problemă importantă doar o dată pe parcursul a șase luni...
Când ai mai multă experiență de viață, în mod automat, te cunoști mai bine pe tine ca om și, la fel, îi cunoști pe cei din jur. Când ești tânăr, îți este foarte ușor să te implici în drama relației unui prieten sau în problemele sale de familie. Însă, la bătrânețe, îți dai seama că este mai bine să menții distanța față de problemele altora și să fii un pic mai rezervat în a da sfaturi.
Nu în ultimul rând, îți dai seama că este o pierdere de timp și de energie să încerci să rezolvi problemele altor oameni, nu mai ai timp și chef să te dedici interacțiunilor inutile. În plus, la bătrânețe, ești conștient că interacțiunile tale naturale sunt cu oamenii pe care ți-i dorești.
La tinerețe, timpul nu este o problemă. Simți că poți face orice și nu îmbătrânești niciodată. La bătrânețe, ești convins că nu este așa și începi să faci doar lucrurile care te fac fericit și care sunt importante pentru tine. În loc să ieși la băut cu prietenii, încerci să dedici timp unui hobby, să prepari o cină pentru persoana iubită sau să îți surprinzi membrii familiei cu un cadou. În mod sigur, nu mai cauți să îți faci prieteni noi.
Când ai absolvit liceul sau facultatea, viața ta se schimbă radical, iar transformarea este dureroasă, de cele mai multe ori. În timp ce în adolescență și în jurul vârstei de 20 de ani petreci o mare parte din timp cu prieteni dragi, situația este cu totul alta la bătrânețe.
Din momentul în care te-ai angajat, oportunitățile reale de a-ți face prieteni noi se limitează semnificativ. Majoritatea sunt cunoștințe de care te leagă doar circumstanțe. Mai mult, nici nu mai ai chef să faci vreun efort în această direcție și realizezi că oamenii tăi dragi s-au mutat sau sunt dependenți de angajamente legate de familie.
În final, familia ajunge să fie cea mai importantă, atât pentru tine, cât și pentru cei din jur”, explică oamenii de știință britanici.
